Dicționarul Limbii Române Cronicărești și al Scrierilor Vechi

• adimant — Formă arhaică, rară sau regională pentru substantivul 'diamant' sau utilizată în vechile legende și texte religioase pentru a desemna o piatră prețioasă mitologică de o duritate extremă, indestructibilă, adesea confundată cu diamantul ori magnețul. Acest termen structural servește în textele vechi ca simbol pentru neclintire, puritate absolută, rezistență morală spirituală sau asprime de neînduplecat.