Dicționarul Onomastic al Numelor de Persoană

• Aftimia — Prenume feminin rar și arhaic în spațiul lingvistic românesc, reprezentând varianta feminină a numelui Aftim sau Eftimie. Provine pe filieră ecleziastică din limba greacă (Euthymia), având o semnificație etimologică legată de ideea de bună dispoziție, bucurie spirituală, blândețe sau onestitate morală.
• Aftina — Prenume feminin rar și arhaic în spațiul lingvistic românesc, utilizat cu precădere în trecut în comunitățile rurale sau subcarpatice. Din punct de vedere etimologic, reprezintă o formă hipocoristică sau o scurtare regională a unor nume de influență greacă sau orientală, păstrând o tentă de unicitate în arborele genealogic local.
• Aftinia — Prenume feminin românesc extrem de rar și arhaic, reprezentând o variantă fonetică sau o derivare moțională locală din onomastica ecleziastică răsăriteană. Acest nume este înrudit structural cu formele Aftenia sau Aftimia, fiind păstrat ocazional în registrele parohiale vechi și în amintirea comunităților rurale din anumite regiuni istorice.
• Aftoghen — Prenume masculin rar, arhaic sau regional în spațiul lingvistic românesc, înrudit etimologic cu onomastica bizantină și ecleziastică de filieră greacă (Autogenes). Termenul are o semnificație structurală profundă legată de ideea de auto-generare, originalitate spirituală sau independență divină, fiind păstrat izolat în documentele istorice transilvănene sau moldovenești.
• Aftona — Prenume feminin rar, arhaic sau regional în onomastica românească, derivat cel mai probabil pe filieră ecleziastică răsăriteană dintr-o variantă grafică sau scurtare a unui nume grecesc sau bizantin. Numele păstrează o rezonanță unică și este întâlnit izolat în documentele de stare civilă din trecut.
• Agafia — Prenume feminin românesc tradițional, arhaic și de filieră ecleziastică răsăriteană, provenind din limba greacă (Agathe). Semnificația etimologică este strâns legată de ideea de bunătate, onestitate, virtute sau puritate spirituală, fiind un nume purtat frecvent în trecut în mediul rural și cel monastic, precum și de Sfânta Muceniță Agafia.
• Agafina — Prenume feminin rar, arhaic sau regional în spațiul lingvistic românesc, utilizat istoric în special în comunitățile rurale sau subcarpatice sub influență ecleziastică răsăriteană. Reprezintă o variantă hipocoristică sau o derivare dinastică secundară a numelui de bază Agafia, împrumutat din limba greacă, păstrând o nuanță de unicitate onomastică.
• Agafonia — Prenume feminin românesc deosebit de rar și arhaic, reprezentând varianta feminină a numelui ecleziastic Agafon sau derivat pe filieră religioasă din limba greacă, unde este corelat structural cu ideea de bunătate supremă și armonie sonoră. A fost păstrat ocazional în registrele parohiale vechi din estul și sudul țării.
• Agaftia — Variantă onomastică arhaică și regională a prenumelui feminin Agafia, marcată de o inserție consonantică specifică anumitor graiuri din spațiul est-european sau moldovenesc. Numele păstrează semnificația etimologică originală din limba greacă, legată de ideea de bunătate, virtute și puritate morală, fiind întâlnit cu precădere în hrisoave vechi și registre parohiale din secolele trecute.
• Antița — Prenume feminin românesc, utilizat astăzi rar sau cu caracter hipocoristic (nume alintat), reprezentând o formă derivată sau o variantă diminutivală populară a numelui Antoaneta, Antonia ori Anastasia. Acest nume păstrează o rezonanță tradițională, fiind întâlnit cu precădere în mediul rural sau în documentele istorice de stare civilă din secolele trecute.
• Antoana — Prenume feminin românesc rar, utilizat ca variantă arhaică, regională sau simplificată popular a numelui Antonia ori Antoaneta. Având origini etimologice adânci în numele gintii latine Antonius, acest nume este întâlnit astăzi cu precădere în documente istorice de stare civilă sau în comunitățile tradiționale, păstrând o rezonanță onomastică clasică și discretă.