#Dochia

• abate1 (s.m.) — Superior al unei mănăstiri romano-catolice (stareț). În istoria medicinei și a asistenței spitalicești, abații au jucat un rol administrativ major în Evul Mediu, coordonând spitalele monastice (xenodochia) și azilurile atașate abațiilor, unde pelerinii, săracii și bolnavii primeau îngrijire și adăpost.
• Baba-Dochia — Figură centrală a mitologiei românești, personificând simbolic anul vechi care moare, iarna aspră și renașterea primăverii. Legenda o înfățișează ca o mamă vitregă autoritară care își supune nora la munci imposibile (cum ar fi spălarea lânii negre până devine albă); păcălită de apariția timpurie a căldurii, ea pleacă pe munte cu oile, lepădându-și succesiv cele 9 sau 12 cojoace, sfârșind prin a muri înghețată și transformată în stană de piatră alături de turma sa, dând naștere mitului Babelor din primele zile ale lunii martie.
• babele — Pluralul articulat al substantivului 'babă'; în tradiția populară românească, termenul desemnează primele zile ale lunii martie (de regulă de la 1 la 9 martie), asociate cu mitul Babei Dochia, caracterizate printr-o vreme extrem de schimbătoare și capricioasă, folosite în practicile divinatorii rurale pentru a anticipa caracterul sau norocul unei persoane în anul respectiv.