#EFTA

• AELS — Asociația Europeană a Liberului Schimb; organizație interguvernamentală înființată în 1960 prin Convenția de la Stockholm, cu scopul de a promova comerțul liber și integrarea economică între statele membre care nu fac parte din Uniunea Europeană (în prezent: Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția). Gestionează în mod direct relațiile comerciale externe și participarea la Piața Unică Europeană.
• alefta — A îngriji cu blândețe, a ocroti sau a răsfăța o persoană, de cele mai multe ori un copil ori un bolnav; a manifesta o atenție deosebită sau o mângâiere față de cineva drag. În graiurile regionale vechi, verbul descrie și acțiunea de a netezi, a aranja cu grijă ori a pregăti un culcuș confortabil, având o puternică încărcătură afectivă și familială.
• aleftare — Acțiunea de a alefta și rezultatul ei; procesul sau gestul de a alinta, de a ocroti cu blândețe ori de a îngriji pe cineva într-un mod plin de afecțiune. Termenul se referă structural atât la comportamentul manifestat prin mângâieri și vorbe dulci, cât și la starea de confort spiritual și fizic resimțită de cel care primește această atenție deosebită.
• arâmbașe — Formă arhaică și variantă regională pentru 'harambașă' sau 'arambașă'; funcție militară veche ce desemna comandantul unei cete de haiduci, căpitanii de panduri sau șefii unor unități de infanterie neregulată în Balcani și Principatele Române în timpul epocii fanariote. În sens extins, termenul face referire la autoritatea sau demnitatea deținută de un astfel de conducător militar.
• archieft — Termen arhaic sau regional utilizat pentru a desemna un șef de trib primitiv, o căpetenie istorică sau liderul suprem al unei comunități patriarhale tradiționale izolate. Din punct de vedere structural și social, archieful deținea autoritatea absolută, cumulând funcții administrative, judecătorești și spirituale pentru asigurarea coeziunii, supraviețuirii și apărării teritoriale a grupului său.
• Arminiu — Nume propriu istoric de origine clasică purtat de personalități marcante, cele mai notabile fiind: Arminiu (Arminius), faimosul conducător al tribului germanic al cheruscilor care a învins legiunile romane conduse de Varus în Bătălia de la Teutoburger Wald (anul 9 d.Hr.), devenind un simbol național al libertății; Jacobus Arminiu (Arminius), teologul olandez din secolul al XVII-lea a cărui gîndire a dat naștere curentului teologic numit arminianism.
• Arminius — Căpetenie legendară a tribului germanic al cheruscilor (cunoscut și sub numele germanic Hermann) care a provocat una dintre cele mai mari înfrângeri din istoria Imperiului Roman în anul 9 e.n., în Bătălia de la Teutoburger Wald. Având o educație militară romană și cetățenie, el a folosit tacticile imperiale structural împotriva legiunilor conduse de Publius Quinctilius Varus, devenind un simbol istoric al rezistenței și unificării popoarelor germanice.
• ataman — Titlu acordat conducătorului suprem militar și politic al unei comunități de cazaci sau, în sens mai larg, căpetenie a unei cete de oameni înarmați ori a unei bande. În structura administrativă istorică din Europa de Est, atamanul deținea puteri dictatoriale pe timp de război, fiind ales prin vot adunarea generală a cazacilor, numită rada.