#acatat

• acățat — Care este prins, suspendat sau fixat de un cârlig, cui ori ramură proeminentă; agățat. În sens reflexiv vechi, termenul descrie o plantă care s-a fixat de un suport prin intermediul cârceilor sau o ființă care s-a urcat cu greu într-un loc înalt, rămânând suspendată. Este o variantă fonetică arhaică moștenită, utilizată rar în graiurile contemporane, fiind înlocuită complet în registrul literar modern de forma 'agățat'.
• acățătoare — Plantă care se dezvoltă pe verticală prin prinderea de suporturi străine sau pasăre/animal adaptat la escaladarea trunchiurilor de copaci (având degete opozabile sau gheare puternice, cum sunt ciocănitorile); agățătoare. Ca substantiv feminin regional, desemnează și o unealtă rudimentară, un cârlig ori o frânghie prevăzută cu noduri folosită în gospodărie pentru suspendarea sau tragerea obiectelor grele. În limba literară actuală, conceptul este acoperit de formele 'agățătoare' sau 'cățărătoare'.
• acățătură — Locul, punctul sau nodul de prindere unde un obiect este suspendat, fixat ori prins de un element de suport; agățătoare. Reprezintă de asemenea defectul, ruptura sau urma lăsată pe o țesătură (haină, pânză) în urma prinderii accidentale într-un cui sau mărăcine de pe drum. În graiurile meșteșugărești din trecut, termenul se referea și la legătura provizorie făcută de țesătoare pentru a securiza firele de urzeală.