#admirare

• admirare — Acțiunea de a admira și rezultatul ei; atitudine psihologică profundă plină de stimă, respect, prețuire sau încântare față de calitățile deosebite ale unei persoane, ale unei opere de artă ori ale unui fenomen natural. Acest proces reprezintă o manifestare emoțională și intelectuală elevată, ce reflectă recunoașterea valorii intrinseci și a frumuseții obiective din mediul înconjurător.
• autoadmirare — Acțiunea de a se autoadmira sau rezultatul ei; admirație excesivă și adesea nejustificată față de propria persoană, înfățișare, inteligență sau realizări. În psihologia clinică, este considerată o componentă de bază a comportamentului de tip narcisic și a tulburărilor de personalitate centrate pe ego.
• autoadmirație — Sentiment de admirație profundă, adesea exagerată și necritică, pe care o persoană o nutrește față de sine însăși, de propriile calități, fapte sau aspect fizic; stare de mulțumire de sine excentrică ce se apropie structural de manifestările narcisismului.