#afonie

• afon — Persoană lipsită de auz muzical, incapabilă să perceapă corect înălțimea sunetelor sau să reproducă o melodie; în sens medical, se referă la un individ afectat de afonie, adică pierderea totală sau parțială a vocii. În limbajul familiar și extins, termenul descrie o persoană complet incompetentă sau ignorantă într-un anumit domeniu de activitate, știință ori artă.
• afonic — Privitor la afonie; caracterizat prin lipsa totală sau parțială a vocii ori a sunetului articulat. În medicină, descrie o persoană care nu poate emite decât șoapte din cauza unei leziuni corporale sau psihice la nivelul laringelui. În fonetică și acustică, termenul se aplică consoanelor sau vibrațiilor care se produc fără participarea activă a corzilor vocale.
• afonie — Pierdere totală sau parțială a vocii, cauzată de afecțiuni ale laringelui, ale corzilor vocale, ale nervilor recurenți sau de factori de natură psihică (cum ar fi un șoc emoțional puternic). În practica medicală, pacientul afectat păstrează capacitatea de a articula cuvintele, însă comunicarea se realizează exclusiv prin intermediul șoaptei, din cauza lipsei vibrației glotice normale.
• apsitirie — Termen medical și psihiatric rarisim utilizat istoric în vechile tratate clinice ca variantă sau eroare de transcriere pentru 'apsitirie' (sau mai corect 'apsithyria' / apsitirie); formă severă de afazie isterică sau tulburare conversivă în care pacientul își pierde complet capacitatea de a șopti sau de a emite orice fel de sunet vocal, deși aparatul fonator structural este intact.