#agricole

• agrice — Formă adjectivală rară, regională sau învechită, utilizată ca variantă istorică alternativă pentru termenul 'agricole'. Se referă la totalitatea aspectelor legate de cultivarea pământului, exploatarea ogoarelor, tehnicile de producție vegetală sau administrarea moșiilor rurale, fiind integrată în trecut în limbajul administrativ sau juridic local.
• agrobiologic — Care aparține agrobiologiei, privitor la agrobiologie; care se referă la studiul legilor biologice aplicate în cultivarea plantelor și creșterea animalelor în corelație cu factorii de mediu. Termenul descrie metodele, procesele și criteriile științifice ce combină agronomia cu biologia pentru a obține o producție vegetală și animală optimă și ecologică.
• agrofond — Starea unui teren agricol creată prin totalitatea lucrărilor agrotehnice aplicate anterior (arare, fertilizare, amendare, rotația culturilor), care determină gradul actual de fertilitate, structură și aprovizionare cu apă sau nutrienți a solului. Reprezintă fundalul pe care se va înființa o nouă cultură, influențând direct succesul germinării și nivelul recoltei.
• agroindustrial — Care aparține sau se referă la complexul economic format din producția agricolă și prelucrarea industrială a produselor vegetale sau animale. Termenul descrie activitățile, unitățile de producție ori regiunile în care cultivarea pământului și creșterea animalelor sunt integrate structural cu fabricile de procesare, ambalare și distribuție a alimentelor.
• agrominim — Complex obligatoriu și minim de reguli, măsuri și lucrări agrotehnice (cum ar fi aratul la adâncime optimă, curățarea semințelor, rotația culturilor) care trebuie aplicate riguros pe un teren pentru a asigura o producție agricolă de bază și pentru a preveni degradarea structurală a solului. Ca adjectiv, descrie sistemele sau practicile reduse la elementele esențiale de conservare.
• agrotehnic — Care aparține sau se referă la agrotehnică; privitor la ansamblul de reguli, metode, mașini și tehnici utilizate pentru cultivarea pământului și optimizarea producției agricole. Termenul descrie măsurile raționale (fertilizare, rotație, irigare, combatere) luate pentru a îmbunătăți fertilitatea solului și a crește randamentul culturilor.
• agrotehnică — Ramură a agronomiei care studiază și stabilește metodele, regulile și tehnicile științifice de cultivare a plantelor agricole și de prelucrare rațională a solului. Această disciplină vizează îmbunătățirea fertilității pământului, prevenirea eroziunii, optimizarea însămânțării, aplicarea corectă a tratamentelor fitosanitare și recoltarea eficientă pentru obținerea unor randamente superioare și durabile.
• agrozootehnic — Care aparține sau se referă simultan la agricultură și zootehnie; care integrează structural cultura plantelor de câmp cu creșterea și exploatarea animalelor domestice. Termenul descrie complexele de producție, măsurile tehnologice sau studiile care urmăresc corelarea directă a bazei furajere vegetale cu necesarul nutrițional al efectivelor de animale.
• aldoit — Acțiunea de a prăși sau a săpa culturile pentru a doua oară, sau starea terenului care a fost supus acestui proces agrotehnic secundar. Ca substantiv neutru, desemnează perioada sau lucrarea propriu-zisă de mușuroire și curățare a pământului din jurul plantelor, în special la vița-de-vie și prășitoare, în vederea distrugerii buruienilor rezistente.
• antetrupiță — Organ de lucru secundar al unui plug modern, montat în fața trupiței principale, având rolul de a tăia un strat superficial de sol împreună cu resturile vegetale și de a le depune pe fundul brazdei. Această componentă tehnică optimizează procesul de arătură prin asigurarea unei îngropări complete a buruienilor și a maselor organice, prevenind astfel degradarea calității patului germinativ.
• aprașten — Termen regional sau arhaic rar (specific anumitor graiuri locale din spațiul carpatic), utilizat pentru a desemna un element de prindere, o chingă sau o legătură rudimentară din piele, sfori ori nuiele, folosită la fixarea uneltelor agricole tradiționale sau la asigurarea încărcăturii în căruțe. În sens extins, structural, descrie orice dispozitiv textil sau organic utilizat pentru ancorarea componentelor gospodărești.
• autoplug — Utilaj agricol sau agregat tehnic integrat, capabil să execute operații de arat în mod motorizat și independent, fără a fi tractat de un vehicul secundar, ori dispozitiv dotat cu sisteme moderne de autoreglare structurală a adâncimii și unghiului de lucru în timpul deplasării. În ingineria utilajelor moderne, termenul poate descrie și un plug complet robotizat, ghidat prin GPS și senzori de proximitate, care parcurge terenul agricol fără intervenția directă a unui operator uman.