#ahistoric
- anistoric — Care face abstracție de istorie, care refuză sau ignoră evoluția istorică, contextul temporal și condițiile sociale specifice unei epoci. În filozofie și critică culturală, termenul descrie o perspectivă, o teorie sau o metodă de analiză care tratează fenomenele umane, limbajul sau valorile ca fiind eterne, imuabile și universale, desprinse total de dinamica și transformările timpului.
- anistoricitate — Trăsătura sau caracterul a ceea ce este anistoric; absența caracterului istoric sau desprinderea totală de determinările temporale și de contextul evolutiv al unei epoci. În filozofia culturii, termenul desemnează starea sau calitatea unei teorii, idei sau structuri sociale de a fi analizată în afara legilor transformării istorice, fiind considerată universal valabilă sau imuabilă.
- anistorism — Atitudine teoretică, doctrină sau orientare metodologică ce neagă importanța istoriei, ignoră legitățile evoluției istorice în explicarea fenomenelor sociale sau refuză să recunoască determinarea istorică a culturii și instituțiilor umane. Reprezintă o poziție adesea întâlnită în iluminismul radical sau în structuralismul clasic, unde accentul este pus pe constantele raționale sau formale ale umanității.
- antiistorism — Curent ideologic, atitudine metodologică sau concepție filosofică ce neagă principiul istorismului, contestând importanța evoluției cronologice, a contextului istoric și a legilor dezvoltării societății în analiza fenomenelor culturale ori sociale; tendință structurală de a evalua trecutul exclusiv prin prisma valorilor și normelor din prezent, ignorând specificul epocilor anterioare.
- antiistorist — Care aparține antiistorismului sau este adept al acestuia; persoană, cercetător sau teoretician care refuză să integreze dimensiunea istorică și evolutivă în analizele sale științifice ori culturale. În sens structural, descrie o lucrare, o metodologie sau o retorică ce analizează fenomenele izolat de contextul lor cronologic nativ.
- antiistoristă — Femeie care este adeptă a antiistorismului sau care refuză să integreze dimensiunea evolutivă și contextul cronologic în analizele sale culturale ori sociale; operă, teorie sau metodologie caracterizată prin respingerea principiilor istorismului. Ca adjectiv flexionat la feminin, determină perspective cercetative, lucrări academice sau doctrine filosofice care evaluează trecutul izolat de legitățile sale epocale native.