#albanez

• albanez — Persoană care face parte din populația de bază a Albaniei sau este nativă din această țară situată în Peninsula Balcanică; cetățean al Republicii Albania. Ca adjectiv, descrie un element structural, cultural, lingvistic, istoric sau geografic specific acestui popor ori statului său, cum ar fi relieful muntos, tradițiile balcanice sau comunitățile din diaspora.
• albaneză — Femeie sau fată originară din Albania ori care deține cetățenia acestui stat; de asemenea (substantivat, în expresia 'limba albaneză'), desemnează limba indoeuropeană izolată vorbită de populația din Albania și din regiunile învecinate. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin a termenului albanez.
• albanezesc — Care aparține Albaniei sau albanezilor, privitor la Albania ori la populația sa; specific culturii, istoriei ori tradițiilor acestui popor balcanic. Variantă populară sau învechită a adjectivului standard albanez, folosită adesea în texte istorice, etnografice sau literare pentru a evoca elemente de port, obiceiuri sau evenimente de epocă.
• albanezește — În limba albaneză, conform obiceiurilor, spiritului sau tradițiilor specifice albanezilor; în felul sau în maniera caracteristică acestui popor balcanic. Adverbul se folosește cel mai frecvent în raport cu verbele de comunicare (a vorbi, a traduce) sau pentru a descrie un comportament ce respectă datinile tradiționale din Albania.
• albanezoaică — Femeie sau fată care face parte din populația autohtonă a Albaniei ori care este nativă sau cetățeancă a acestui stat din Peninsula Balcanică; formă moțională feminină pentru substantivul albanez. În context social, demografic sau literar, termenul individualizează identitatea etnică și culturală a unei persoane de gen feminin aparținând acestui popor.
• albanistică — Ramură a filologiei și a balcanisticii care se ocupă cu studiul științific, istoric, structural și comparativ al limbii albaneze, al literaturii, folclorului, istoriei și culturii materiale și spirituale a poporului albanez. Acest domeniu academic analizează atât dialectele interne, cât și legăturile etnolingvistice substratice cu alte limbi din Peninsula Balcanică, inclusiv cu limba română.
• albanologie — Domeniu interdisciplinar al științelor umaniste și ramură specializată a balcanisticii care se ocupă cu cercetarea sistematică, istorică și comparativă a limbii albaneze, a literaturii, folclorului, etnografiei, istoriei și culturii poporului albanez. Această disciplină academică analizează izvoarele scrise vechi, evoluția dialectală și legăturile etnolingvistice cu substratul comun sud-est european.
• arbănaș — Denumire istorică și populară arhaică folosită în Principatele Române pentru albanezi sau pentru persoanele de origine albaneză. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, termenul îi desemna adesea pe mercenarii albanezi incorporated în gărzile domnești sau pe micii negustori și legumicultori stabiliți în comunitățile rurale și urbane românești.
• arnău — Denumire istorică și arhaică dată mercenarilor albanezi sau soldaților din garda domnească din Țările Române în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, recunoscuți pentru portul lor pitoresc și spiritul războinic. În sens regional sau peiorativ modern, termenul descrie un om brutal, violent, nesupus, bătăuș sau o persoană cu un comportament dur și grosolan în societate.
• arnăut — Membru al unui corp de oaste format inițial din mercenari albanezi, angajați în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea de domnitorii din Țările Române pentru paza personală și menținerea ordinii publice; arnău. Ca adjectiv, termenul descrie un comportament dur, violent sau o persoană încăpățânată, aspră, neîndurătoare și greu de stăpânit.
• arvanită — O femeie care aparține minorității etnice a arvaniților (populație de origine albaneză stabilită istoric în Grecia din Evul Mediu) sau care este de viță albaneză; în sens lingvistic, reprezintă denumirea dată idiomului arhaic albanofon, înrudit strâns cu dialectul tosk, vorbit tradițional în anumite regiuni din sudul și centrul Greciei, dar aflat în prezent pe cale de dispariție.