#alemanic

• aleman — 1. Persoană care făcea parte din uniunea de triburi germanice vestice ale alemanilor, stabilite istoric în regiunea cursului superior al Rinului. 2. Care aparține alemanilor sau grupului de dialecte germanice superioare (alemanice) vorbite în prezent în Elveția, sud-vestul Germaniei și Alsacia. În sens structural lingvistic, definește o ramură a idiomurilor germanice vestice caracterizată prin trăsături fonetice și lexicale specifice.
• alemană — 1. Femeie care făcea parte din uniunea istorică de triburi germanice vestice ale alemanilor. 2. Formă adjectivală de feminin singular ce descrie elemente culturale, teritoriale sau arheologice aparținând acestei confederații. 3. Denumire dată grupului de graiuri și dialecte germanice superioare (alemanice) vorbite în Elveția, Alsacia și sud-vestul Germaniei, analizat ca o ramură structurală distinctă în germanistică.
• alemanic — Care aparține sau se referă la alemani (uniunea de triburi germanice vestice) ori la dialectele lor superioare vorbite în sud-vestul Germaniei, Elveția și Alsacia. În sens structural lingvistic, descrie trăsăturile fonetice, morfologice și lexicale particulare ale acestei ramuri a idiomurilor germanice, influențată istoric de a doua mutație consonantică.
• alemanică — 1. Formă adjectivală de feminin singular pentru termenul alemanic. 2. Denumire dată ramurii de dialecte și graiuri germanice superioare (alemanice) vorbite în prezent în Elveția, sud-vestul Germaniei, Alsacia și Austria (Vorarlberg). Ca entitate lingvistică structurală, ea se împarte în alemanica inferioară, superioară și superioară înaltă, având o importanță deosebită în studiile de dialectologie europeană.