#alos

• astaluș — Variantă fonetică regională și arhaică a cuvântului astaloș, utilizată în anumite enclave subdialectale din nordul Transilvaniei sau Maramureș; desemnează meșterul tâmplar ori dulgherul, ilustrând închiderea vocalică specifică graiurilor rurale izolate.
• astragaloscopie — O practică divinatorie antică (astragalomanție) care consta în prezicerea viitorului sau interpretarea voinței zeilor prin aruncarea și examinarea poziției oaselor de la glezna animalelor (astragale), folosite ca zaruri primitive. Această metodă de divinație structurală era extrem de răspândită în Grecia Antică, în Imperiul Roman și în Asia Mică, fiind atestată de numeroase piese descoperite în siturile arheologice și în sanctuare.
• Asztalos — Nume de familie de origine maghiară, întâlnit frecvent și în România, în special în regiunea Transilvaniei. Din punct de vedere etimologic, numele este un substantiv ocupațional care înseamnă 'tâmplar', fiind atribuit inițial meșteșugarilor care prelucrau lemnul și confecționau piese de mobilier, transformat ulterior în nume ereditar.
• Attalos — Numele purtat de mai mulți regi celebri ai dinastiei Atalide care au guvernat regatul elenistic al Pergamonului în Asia Mică, cel mai cunoscut fiind Attalos al II-lea (fondatorul orașului Antalya) și Attalos al III-lea, care a lăsat testamentar regatul său Republicii Romane. În arheologie, numele este strâns legat de Stoa lui Attalos, o structură monumentală reconstruită în Agora Atenei.