#amuza
- amuza — A petrece timpul în mod plăcut, a se binedispune, a râde sau a găsi ceva comic și distractiv; a se distra. Ca verb tranzitiv, înseamnă a provoca cuiva râsul sau veselia, a capta atenția cuiva într-un mod agreabil și recreativ, oferindu-i divertisment.
- amuzament — Stare de veselie, petrecere plăcută a timpului sau binedispoziție provocată de ceva comic, distractiv ori recreativ; divertisment. Reprezintă reacția psihologică și emoțională pozitivă manifestată prin zâmbet sau râs în fața unui stimul spiritual, artistic ori social capabil să destindă spiritul.
- amuzant — Care provoacă râsul, veselia sau binedispoziția; plin de haz, comic, distractiv ori spiritual. Când funcționează ca adverb, descrie modul în care se desfășoară o acțiune sau se prezintă o situație capabilă să destindă atmosfera și să ofere divertisment celor prezenți.
- amuzare — Acțiunea de a se amuza și rezultatul ei; procesul prin care o persoană se distrează, se binedispune sau găsește destindere într-o activitate recreativă. Deși este corectă gramatical, forma este mai puțin frecventă în vorbirea curentă, fiind adesea substituită în mod funcțional de neologismul 'amuzament' sau de substantivul 'distracție'.
- amuzat — Care simte amuzament, binedispus, care râde sau zâmbește în fața unei situații comice ori distractive. În sens general, descrie starea mentală și emoțională a unei persoane care găsește haz sau divertisment într-un stimul extern, manifestând o atitudine destinsă și veselă.
- amuzător — Care amuză, care are însușirea de a stârni râsul, veselia sau binedispoziția; distractiv, nostim sau hazliu. Deși este o formă corectă și acceptată, în limba română modernă este utilizat mai rar, fiind adesea înlocuit în mod curent de sinonimul său mult mai frecvent, 'amuzant'.
- Amuzescu — Nume de familie românesc rar, derivat pe teren onomastic local prin aplicarea sufixului patronimic tradițional '-escu' la o rădăcină legată de verbul 'amuza' sau de porecla 'Amuza'. Evocă structura socială și lingvistică din spațiul rural, unde numele se formau adesea de la trăsături de comportament (o persoană veselă, glumeață) sau din descendența unui strămoș poreclit astfel.