#ancestral

• ainu — Membru al unei populații indigene paleo-siberiene din arhipelagul japonez, localizată istoric în insula Hokkaido, în Sahalin și în insulele Kurile, caracterizată structural prin trăsături antropologice distincte de cele ale populației majoritare nipone și printr-o cultură ancestrală profund legată de venerarea naturii și a spiritelor animalelor. Ca adjectiv, descrie elementele culturale, tradițiile religioase, organizarea socială tribală sau sistemul lingvistic izolat specific acestei comunități etnice unice.
• amfiteriu — Gen de mamifer fosil de talie mică din perioada Jurasicului mediu, caracterizat prin caractere primitive ale dentiției mandibulare; este considerat din punct de vedere evolutiv un potențial strămoș sau o formă înrudită timpurie a marsupialelor și a mamiferelor placentare moderne.
• ancestral — Care provine de la strămoși, aparține acestora sau se referă la perioade îndepărtate din trecutul unei familii, al unui popor ori al unei specii. În context cultural și istoric, descrie tradiții, obiceiuri sau credințe adânc înrădăcinate, iar în sens biologic indică o trăsătură, o genă sau un caracter structural primitiv, moștenit direct de la o formă evolutivă timpurie.
• ancestralitate — Starea, calitatea sau condiția structurală de a fi ancestral; legătură genetică, istorică ori culturală directă cu strămoșii sau cu originile îndepărtate ale unei familii, specii ori populații. În genetica modernă, termenul se referă la determinarea proporțiilor de moștenire celulară și moleculară transmise de la diverse grupuri ancestrale de-a lungul evoluției.
• archiocrom — Termen rarisim, utilizat în unele lucrări de istorie a biologiei sau teorii evoluționiste timpurii pentru a desemna un pigment biologic ipotetic primitiv ori starea originală, ancestrală a coloritului unui organism sau a unei structuri celulare. Reprezintă un concept teoretic structural ce încerca să explice evoluția sistemelor cromatice din natură de la forme simple la cele complexe.
• atavic — Care aparține atavismului, privitor la atavism; caracterizat prin reapariția neașteptată a unor trăsături fizice, anatomice, psihice sau comportamentale care au aparținut strămoșilor îndepărtați și care nu s-au manifestat în generațiile intermediare. În sens larg, termenul descrie o reacție instinctivă, o frică ancestrală sau un obicei primitiv care reapare la omul modern în anumite condiții de criză.
• atavism — Fenomen biologic care constă în reapariția la un organism a unor caractere morfologice sau funcționale particulare, care nu s-au mai manifestat de mai multe generații, dar care au existat la strămoșii săi îndepărtați. În sens figurat sau psihologic, termenul desemnează supraviețuirea sau resurecția unor deprinderi, mentalități, instincte sau manifestări primitive în comportamentul omului civilizat sau în structura unei societăți moderne.
• atavistic — Care ține de atavism, determinat de atavism sau specific acestuia; care manifestă trăsături moștenite direct de la strămoșii îndepărtați. Deși în limba română contemporană forma predominantă și recomandată de normele academice este 'atavic', varianta 'atavistic' este utilizată ocazional ca un împrumut direct din terminologia anglo-saxonă sau ca neologism stilistic în lucrările de specialitate pentru a sublinia caracterul primitiv ori ancestral al unui fenomen.