#anticorp

• autoaglutinină — Autoanticorp specific prezent în serul unui individ, capabil să recunoască și să se lege de antigenele situate pe membrana propriilor celule sanguine (în special ale hematiilor), provocând aglutinarea sau distrugerea prematură a acestora; componentă imunologică cheie în patogeneza anemiilor autoimmune.
• autoanticorp — Anticorp produs de sistemul imunitar al unui individ care, dintr-o eroare de recunoaștere funcțională, este direcționat patologic împotriva propriilor celule, țesuturi sau constituienți moleculari ai organismului gazdă; factor central în declanșarea, evoluția și diagnosticarea clinică a bolilor autoimune.
• autoimunizare — Procesul fiziopatologic activ prin care un organism devine imunizat împotriva propriilor săi constituenți antigenici; declanșarea și inducerea efectivă a producției de autoanticorpi în urma expunerii la factori declanșatori sau a unor modificări structurale ale proteinelor proprii. Spre deosebire de autoimunitate (starea generală), termenul descrie dinamica, evoluția și etapele concrete de dobândire a acestei reactivități anormale.
• aviditate — Dorință puternică, nesățioasă și plină de lăcomie de a obține sau de a poseda ceva (bani, bunuri, putere, onoruri); în sens pozitiv sau intelectual, reprezintă o râvnă intensă, un elan deosebit sau o lăcomie spirituală cu care un individ absoarbe cunoștințe, artă sau impresii. În imunologie, termenul măsoară forța totală de legare dintre un anticorp și un antigen multivalent, fiind un indicator structural esențial pentru evaluarea eficienței răspunsului imun.
• bacteriolizină — Substanță anticorp specifică (sau anticorp litic) produsă de un organism ca răspuns imun la introducerea unei bacterii, având proprietatea de a provoca bacterioliza în prezența complementului seric. În sens biochimic, bacteriolizinele fac parte din mecanismele de apărare umorală, acționând ca markeri de recunoaștere care direcționează complexul de distrugere celulară către patogeni.
• bacteriotrop — Care se îndreaptă sau manifestă o afinitate electivă spre bacterii; privitor la substanțe, anticorpi sau agenți chimici capabili să interacționeze în mod specific și direct cu celula bacteriană. În sens imunitar, proprietățile bacteriotrope sunt esențiale pentru moleculele de recunoaștere care se fixează pe peretele microbian, facilitând procesul ulterior de opsonizare și distrugere celulară.
• bacteriotropină — Substanță anticorp specifică (sau opsonină modificată) prezentă în serul imun, capabilă să se fixeze pe suprafața bacteriilor pentru a le modifica peretele celular, făcându-le mult mai susceptibile la fagocitoză de către leucocite. În sens biochimic, bacteriotropinele acționează ca elemente de marcare și activare a sistemului defensiv celular, intensificând capacitatea macrofagelor de a recunoaște și distruge agenții patogeni.