#antracit
- anthracit — Varietate superioară de cărbune fosil, caracterizată printr-un conținut extrem de ridicat de carbon fix (între 92% și 98%), un procent minim de materii volatile și un luciu semimetalic pronunțat. Reprezintă stadiul final de carbonizare a biomasei vegetale, având cea mai mare putere calorifică dintre toți cărbunii fosili și fiind utilizat industrial în metalurgia fină, procese de filtrare a apei și ca combustibil de înaltă eficiență.
- antracit — Cea mai superioară, veche și evoluată varietate de cărbune fosil, de culoare neagră-cenușie cu luciu semimetalic puternic, caracterizată structural printr-un conținut extrem de ridicat de carbon fix (peste 90%) și o putere calorifică maximă; ca adjectiv, descrie o nuanță specifică de gri închis, intens și profund, care imită aspectul vizual al acestui combustibil. Datorită arderii sale lente, fără fum și cu reziduuri minime de cenușă, reprezintă o resursă energetică industrială de înaltă calitate și un reper cromatic popular în designul modern.
- antracitos — Care conține antracit, care are caracteristicile, aspectul sau compoziția structurală a antracitului; rocă sedimentară, șist sau depozit carbonifer bogat în cărbune superior evoluat, prezentând un luciu semimetalic discret și o densitate ridicată. În sens industrial, descrie materiale sau reziduuri de ardere care păstrează o concentrație mare de carbon fix legat structural.