#apozare

• apoza — A plasa un element lingvistic, de regulă un substantiv sau o structură nominală, în raport de apoziție față de un alt termen determinat, cu scopul de a-i adăuga o explicație, o calificare, o identificare sau o determinare suplimentară. Acest proces sintactic realizează o juxtapunere funcțională prin care cel de-al doilea element preia sau extinde referința primului element în cadrul enunțului.
• apozare — Acțiunea de a apoza și rezultatul ei; operație sintactică prin care un element nominal este atașat unui alt termen din enunț cu funcție apozitivă, oferind o identificare, o particularizare sau o explicație suplimentară. Reprezintă mecanismul de generare a apozițiilor în structura de suprafață a limbii, adesea marcat grafic prin virule, linii de pauză sau două puncte.