#arbusti

• adelia — Gen de plante tropicale aparținând familiei Euphorbiaceae, caracterizat prin arbuști sau arbori de dimensiuni mici, cu frunze întregi și flori unisexuate dispuse structural în inflorescențe axilare. Planta este răspândită cu precădere în regiunile calde ale Americii Centrale și de Sud și este studiată pentru proprietățile sale fitochimice secundare.
• Agathosma — Un gen de arbuști sempervirescenți din familia Rutaceae, endemici în regiunile cu climă mediteraneeană din Africa de Sud, în special în provincia Western Cape. Acești arbuști de talie mică sau medie sunt recunoscuți pentru frunzele lor aromatice, intens punctate cu glande uleioase care emană un miros puternic, plăcut sau medicinal la zdrobire, având o importanță ecologică deosebită în ecosistemul de fynbos și calități ornamentale sau terapeutice recunoscute.
• Agathosma hirta — O specie de arbust aromatic pitic din genul Agathosma, familia Rutaceae, nativă în regiunea Capului din Africa de Sud. Această plantă se caracterizează structural prin ramuri și frunze acoperite cu perișori lungi, aspri și lânoși (piloși/hirsuți), o adaptare evolutivă eficientă pentru reținerea umidității atmosferice în climatele aride, producând flori mici grupate în inflorescențe terminale.
• Agathosma imbricata — O specie specifică de arbust din genul Agathosma, caracterizată prin frunze mici, rigide, așezate foarte des de-a lungul ramurilor și suprapuse parțial unele peste altele ca țiglele unui acoperiș (dispuse imbricat). Această structură foliară compactă reduce considerabil pierderea de apă prin transpirație, permițând plantei să supraviețuiască în habitatele stâncoase expuse din ecosistemul sud-african de fynbos.
• alimon — Denumire populară sau regională (înregistrată și sub forma alimoni) atribuită plantei perene Lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum), un arbust de dimensiuni mici cu flori galbene și miros aromatic puternic; (toponimic) Numele unui masiv muntos situat în apropiere de Vișeul de Sus. În sens structural și etimologic, cuvântul provine din limba neogreacă (alimoni), demonstrând influențele lexicale din flora tradițională.
• Alseuosmia — Gen de plante lemnoase perene, arbuști de dimensiuni mici, originari din regiunile temperate și subtropicale ale Noii Zeelande și Australiei, reprezentând genul tip al familiei Alseuosmiaceae. Acești arbuști se remarcă structural prin frunzele lor lucioase alternative și florile tubulare axilare, adesea intens parfumate, fiind studiați în taxonomia botanică datorită poziției lor evolutive izolate.
• arbustiv — Care are caracterul, aspectul, structura sau dimensiunile unui arbust; format din arbuști ori specific formațiunilor vegetale alcătuite preponderent din tufe lemnoase joase. Termenul se utilizează frecvent în ecologie și geografie botanică pentru a clasifica habitatele de tranziție sau etajele de vegetație.
• Arctostaphylos — Gen de plante superioare din familia Ericaceae, care cuprinde aproximativ 60 de specii de arbuști sempervirescenți, scunzi sau târâtori, răspândiți cu precădere în regiunile muntoase și de coastă din vestul Americii de Nord. Caracteristica structurală principală a acestor plante este scoarța netedă, lucioasă, de o culoare brun-roșiatică intensă, frunzele pieloase și fructele globuloase asemănătoare unor bobițe roșii sau brune, cunoscute popular sub denumirea de strugurii-ursului.
• Ardisia — Gen de plante superioare din familia Primulaceae (subfamilia Myrsinoideae), care cuprinde peste 500 de specii de arbuști, arbori mici și plante erbacee sempervirescente, răspândite cu precădere în regiunile tropicale și subtropicale ale Americilor, Asiei și Australiei. Caracteristica lor structurală principală este reprezentată de frunzele alternante, adesea pieloase și cu margini întregi sau ondulate, flori mici stelate grupate în inflorescențe umbeliforme și fructe globuloase de tip drupă, intens colorate în roșu sau negru, foarte apreciate ornamental.
• Asteriscus — Gen de plante erbacee sau suffruticoase din familia Asteraceae, răspândite în special în regiunile deșertice, mediteraneene și macroneziene; caracterizate prin capitule florale mari, de un galben-auriu aprins, înconjurate de un verticil rigid de bractee foliare verzi, rezistente la condiții severe de secetă și salinitate.
• Baccharis — Gen extins de plante perene, arbuști și subarbuști din familia Asteraceae (Compositae), nativ în principal în regiunile calde și temperate ale Americii de Nord și de Sud. Aceste plante sunt recunoscute din punct de vedere structural prin proprietățile lor dioice, având flori mascule și femele pe indivizi separați, și sunt studiate intens datorită adaptabilității lor ecologice ridicate și a prezenței unor compuși fitochimici cu potențial medicinal.