#argăsar

• argăsar — Muncitor specializat sau meșter tradițional care se ocupă cu argăsirea, tăbăcirea și prelucrarea chimico-mecanică a pieilor brute de animale pentru a le transforma în piele finită, flexibilă și durabilă; termen istoric ce desemnează o ocupație de bază în breslele medievale și în comunitățile preindustriale din spațiul românesc.
• argăsărie — Atelier specializat, tăbăcărie primitivă sau loc amenajat în care se practică argăsirea, adică prelucrarea chimică și mecanică a pieilor brute de animale pentru a le transforma în marfă durabilă și flexibilă. În sens structural și istoric, termenul desemnează atât meșteșugul tăbăcitului tradițional, cât și instalațiile rudimentare (bazine de înmuiere, instrumente de răzuit) folosite de meșteri pentru tratarea materialelor organice cu substanțe astringente bogate în tanin.
• argăsăriță — Femeie care se ocupă cu meșteșugul argăsirii sau care lucrează într-o tăbăcărie; soția sau fiica unui meșter argăsar implicată structural în treburile atelierului familial. În contextul economiei casnice tradiționale, o argăsăriță supraveghea adesea etapele secundare sau delicate de finisare a pieilor subțiri de oaie ori miel, curățarea lânii sau prepararea soluțiilor din plante utilizate pentru tăbăcit.
• argăsitor — Persoană specializată în meșteșugul argăsirii; meșter tăbăcar care prelucrează pieile brute pentru a le conferi flexibilitate și rezistență structurală. Ca adjectiv, descrie orice element, instrument sau amestec chimic care îndeplinește funcția de tăbăcire ori alterare calitativă a structurii colagenice a pielii.