#aristocratie

• Altieri — Nume de familie celebru de origine italiană, purtat de-a lungul istoriei de o importantă familie patriciană romană care a dat numeroși cardinali și pe Papa Clement al X-lea (Emilio Altieri).
• Ambrino — Nume propriu de familie cu rezonanță istorică în spațiul românesc, având cel mai probabil origini etimologice străine (italiene, spaniole sau levantine) adaptate fonetic și integrate în onomastica locală. În istoria modernă a României, numele este strâns legat de personalități marcante, cum ar fi generalul Ioan Ambrino sau Ioana 'Zizi' Lambrino (născută Ambrino), prima soție a Principelui Carol al II-lea, conferindu-i termenului un statut cultural și documentar deosebit.
• antifeudal — Care se opune feudalismului, structurilor sociale de tip seniorial sau privilegiilor aristocratice ereditare; mișcare, doctrină sau revoltă care urmărește desființarea iobăgiei, emanciparea țărănimii și instaurarea unor raporturi juridice și economice moderne. Termenul descrie transformările revoluționare de la sfârșitul Evului Mediu și din Epoca Modernă, orientate spre eliminarea absolutismului monarhic și a servituții feudale.
• aristo — Element de compunere savantă sau prefixoid extras din limba greacă veche, unde adjectivul 'aristos' înseamnă 'cel mai bun', 'foarte distins', 'perfect' sau 'nobil'. În limba română modernă și în limbile internaționale, acest prefix servește la formarea unor termeni neologici din sferele socio-politice, culturale sau biologice, indicând o calitate superioară, elitistă, o eminență structurală sau un caracter de adaptare perfectă.
• aristocrat — Persoană care aparține aristocrației, o clasă socială privilegiată formată din nobili de viță veche care dețin titluri, domenii mari și, istoric, o putere politică majoră transmisă ereditar. Ca adjectiv, descrie un comportament rafinat, elegant, distins, sau o atitudine superioară ce amintește de elitele nobiliare; de asemenea, poate desemna o structură sau un sistem politic în care puterea este deținută de un grup restrâns de privilegiați.
• aristocrație — Formă de guvernare în care puterea este deținută de o minoritate privilegiată, considerată superioară prin naștere, rang, merit sau bogăție; totalitatea persoanelor care alcătuiesc clasa nobililor într-un stat. În sens figurat, termenul desemnează o elită dintr-un anumit domeniu (intelectuală, artistică, științifică) care se distinge prin excelență, valoare excepțională, distincție și eleganță a manierelor.
• aristocratiza — A insufla un caracter nobil sau aristocratic unei persoane, unui grup social ori unui mediu cultural; a adopta ori a impune maniere, titluri, privilegii și un stil de viață rafinat, specific elitelor nobiliare. Ca verb reflexiv, descrie procesul prin care o comunitate sau o persoană (adesea din burghezie) își schimbă comportamentul și mentalitatea pentru a imita clasa aristocrației și a dobândi prestigiu social.