#articulații
- anchilopoieză — Proces patologic progresiv de formare, dezvoltare sau inducere a unei anchiloze la nivelul unei articulații; mecanism biologic prin care țesutul sinovial și cartilajul articular sunt înlocuite treptat de țesut fibros ori osos, ducând la imobilizarea completă și rigidizarea structurilor articulare afectate.
- anchilozare — Acțiunea de a se anchiloza și rezultatul ei; procesul fiziopatologic sau starea prin care o articulație își pierde treptat sau total mobilitatea, devenind rigidă din cauza transformărilor fibroase ori osoase.
- antepulsie — Mișcare de translație sau de proiecție anterioară a unui segment al corpului (cum ar fi brațul, umărul sau mandibula) înainte, într-un plan sagital, raportat la o poziție anatomică de referință. Acest mecanism structural este coordonat de grupe musculare specifice și este evaluat frecvent în patologiile aparatului locomotor pentru determinarea gradului de mobilitate articulară și stabilirea protocoalelor de recuperare fizică.
- arthroscop — Dispozitiv medical endoscopic rigid sau flexibil de înaltă precizie, dotat cu un sistem optic de lentile miniaturale, o sursă de lumină pe bază de fibră optică și o cameră video performantă, conceput pentru a fi introdus în interiorul unei articulații printr-o incizie microscopică. Acest instrument chirurgical le permite ortopezilor să examineze direct, să diagnosticheze și să trateze minim invaziv patologiile articulare (cum sunt rupturile de menisc sau de ligamente), reducând semnificativ timpul de recuperare postoperatorie al pacientului.
- artrogen — Care își are originea în articulații, care este generat sau provocat de o afecțiune ori disfuncție a structurilor articulare. În sens larg, termenul descrie un simptom, o durere sau o tulburare de dinamică locomotorie ale cărei cauze primare rezidă exclusiv în elementele capsulei sinoviale, ale cartilajului sau ale ligamentelor stabilizatoare direct asociate îmbinării osoase.
- artrologie — Ramură a anatomiei și a medicinei care se ocupă cu studiul structurii, funcțiilor, dezvoltării și patologiei articulațiilor din corpul uman și animal. Această disciplină analizează toate elementele de legătură dintre segmentele scheletice, inclusiv cartilajele, capsulele sinoviale, ligamentele și fluidele lubrifiante, oferind fundamentul teoretic pentru ortopedie, reumatologie și kinetoterapie.
- artromiodisplazie — Afecțiune congenitală rară caracterizată printr-o dezvoltare anormală, defectuoasă sau incompletă a structurilor articulare combinată cu anomalii de volum ori de structură ale țesutului muscular adiacent. Această displazie complexă determină, încă din stadiul neonatal, rigiditate severă, limitări ale mobilității membrelor și hipotrofie musculară, având o determinare genetică sau fiind secundară unei imobilizări prelungite a fătului în uter.