#ascultător
- ascultăreț — Care ascultă cu ușurință, dispus întotdeauna să se supună sau să urmeze sfaturile și poruncile altora; ascultător, docil, maleabil. Folosit cu precădere în limbajul regional sau familiar pentru a descrie un copil cuminte ori o persoană blândă care evită conflictele și manifestă o atitudine structurală de respect față de autoritatea familială sau socială.
- ascultător — Persoană care ascultă un discurs, un program audio, un concert sau spusele cuiva; membru al unui auditoriu. Ca adjectiv, descrie un bărbat, un băiat sau un animal de parte masculină care dă dovadă de supunere, docilitate și respectă cu strictețe ordinele sau îndrumările primite.
- ascultoiu — Formă regională sau arhaică derivată din verbul 'a asculta', utilizată istoric în limbajul popular sau în basme pentru a descrie o persoană care ascultă pe ascuns, un iscoadă, un pândar sau un personaj mitologic înzestrat cu un auz supranatural (asemănător lui Lungilă sau Setilă). Acest termen structural poartă adesea o nuanță augmentativă, familiară sau ușor peiorativă, în funcție de contextul narativ în care este integrat.
- audient — Persoană care asistă la prelegerile sau cursurile unei instituții de învățământ superior fără a avea calitatea de student înscris oficial și fără a susține examene pentru obținerea de credite; ascultător. Ca adjectiv rar sau învechit, termenul descrie o entitate care ascultă cu atenție, manifestând o receptivitate profundă față de discursurile, declarațiile sau argumentele prezentate de un interlocutor.
- auzitor — Persoană de sex masculin care aude, ascultă sau asistă la un eveniment sonor; ca adjectiv, descrie un organism, un organ sau un aparat care posedă facultatea de a percepe undele acustice din mediu.