#asemanator
- ambrosioides — Epitet specific folosit în taxonomia plantelor pentru a desemna o specie care seamănă puternic ca aspect general, formă a inflorescenței sau miros cu plantele din genul Ambrosia. Termenul combină radicalul 'Ambrosia' cu sufixul grecesc '-oides' (asemănător cu, având forma de), fiind un indicator vizual sau olfactiv utilizat frecvent în identificarea științifică a speciilor (de exemplu, Dysphania ambrosioides, cunoscută ca epazote).
- analog — Care prezintă o analogie, care este asemănător, similar sau parțial identic cu un alt obiect, fenomen ori concept din punct de vedere structural sau funcțional. În electronică și cibernetică, descrie un dispozitiv, semnal sau calculator care operează cu mărimi fizice continue (tensiune, curent) pentru a reprezenta datele, spre deosebire de sistemele digitale (numerice). În biologie, se referă la organe cu funcții similare, dar cu origini embrionare diferite.
- asămănător — Formă regională sau variantă fonetică veche a adjectivului 'asemănător'; care prezintă trăsături comune, analogii structurale sau potriviri izbitoare cu altcineva ori altceva; similar, apropiat ca aspect, comportament sau valoare.
- asemănător — Care seamănă cu cineva sau cu ceva; care prezintă trăsături, proprietăți, forme sau caracteristici comune cu un alt element; analog, similar. Ca adjectiv, determină o relație de apropiere structurală sau estetică, fără a implica o identitate absolută. Ca substantiv masculin rar, indică o persoană care realizează o comparație ori o potrivire.
- asemănătoriu — Formă învechită sau regională pentru adjectivul 'asemănător'; care prezintă trăsături comune, analogii sau similitudini structurale ori estetice cu altcineva sau altceva; apropiat ca înfățișare, caracter ori manifestare. În textele vechi românești și cronicărești, această variantă era utilizată curent pentru a stabili o paralelă descriptivă clară între două entități.
- atare — De acest fel, de o asemenea natură, la fel cu cel menționat anterior; similar cu lucrul sau persoana despre care s-a vorbit. Folosit frecvent în structura 'ca atare', unde dobândește valoare adverbială cu înțelesul de 'prin urmare', 'în consecință' sau 'în această calitate'.