#asertoric
- asertoric — Care afirmă sau neagă ceva ca pe un fapt real, cert și axiomatic; referitor la o judecată de valoare sau o propoziție care constată pur și simplu o stare de fapt existentă, fără a o prezenta ca fiind necesară sau pur axiomatică (spre deosebire de apodictic sau problematic). În sens structural, descrie modalitatea logică prin care adevărul unui enunț este legat strict de realitatea empirică observabilă.
- asertoriu — Variantă semantică perfect echivalentă cu termenul 'asertoric'; care afirmă sau neagă o stare de fapt ca fiind reală și incontestabilă din punct de vedere empiric. Folosit în mod deosebit în traducerile clasice ale tratatelor de logică formală pentru a defini valoarea de adevăr contingentă a unei propoziții declarative.