asertoric
Definiție
Care afirmă sau neagă ceva ca pe un fapt real, cert și axiomatic; referitor la o judecată de valoare sau o propoziție care constată pur și simplu o stare de fapt existentă, fără a o prezenta ca fiind necesară sau pur axiomatică (spre deosebire de apodictic sau problematic). În sens structural, descrie modalitatea logică prin care adevărul unui enunț este legat strict de realitatea empirică observabilă.
Echivalente bilingve
- Asertoric
- Constatator
Detalii gramaticale și sursă
| Tip Flexiune | Adjectiv variabil cu patru forme. Feminin: asertorică, plural: asertorici / asertorice. |
| Formare | Împrumut modern din limba germană (assertorisch) sau franceză (assertorique), având la bază rădăcina latină 'asserere'. |
| Ortografie / Pronunție | [a-ser-to-ric] (accentul pe penultima silabă) |
| Sursă | Dicționarul de Neologisme al Limbii Române |
Exemple de utilizare în context
RO: Profesorul a explicat că un enunț asertoric relatează un fapt real, dar care ar fi putut din punct de vedere logic să nu aibă loc.
EN: The professor explained that an assertoric utterance relates a real fact, but one that could logically have not taken place.
RO: În analiza textului filozofic, cercetătorul a identificat o structură argumentativă de natură pur asertorică.
EN: In the analysis of the philosophical text, the researcher identified an argumentative structure of a purely assertoric nature.
RO: Afirmația 'cerul este înnorat' constituie o judecată asertorică, deoarece constată o realitate fizică de moment.
EN: The statement 'the sky is cloudy' constitutes an assertoric judgment, as it notes a temporary physical reality.
Expresii și sintagme corelate
Judecată asertorică / Assertoric judgment
RO: Tip de propoziție în logica kantiană care exprimă un adevăr de fapt, real și contingent, spre deosebire de cel necesar.
EN: A type of proposition in Kantian logic that expresses a factual, real, and contingent truth, as opposed to a necessary one.
Modalitate asertorică / Assertoric modality
RO: Categorie logică ce determină gradul de certitudine al unei afirmații bazate pe verificarea ei empirică nemijlocită.
EN: A logical category that determines the degree of certainty of a statement based on its direct empirical verification.
Valoare asertorică / Assertoric value
RO: Caracterul unui enunț de a fi considerat adevărat pe baza probelor istorice ori experimentale existente într-un moment dat.
EN: The character of an utterance to be considered true based on historical or experimental evidence existing at a given time.
Informații și știri de ultimă oră
Nu au fost găsite știri sau mențiuni recente în presă pentru acest subiect.