#autoimunitate
- antianticorp — Anticorp specific produs de sistemul imunitar care recunoaște și se leagă direct de o altă moleculă de anticorp (imunoglobulină); anticorp anti-idiotipic. În imunologia avansată, acești compuși joacă un rol esențial în rețeaua de reglare a răspunsului imun (teoria rețelei a lui Jerne), fiind utilizați pe scară largă în producția de kituri de diagnostic de laborator (cum ar fi testele ELISA) pentru detectarea complexelor imune și în terapia specifică a bolilor autoimune.
- antitromboplastină — Substanță chimică, anticorp circulant sau inhibitor fiziologic capabil să neutralizeze ori să blocheze activitatea tromboplastinei (factorul III tisular), oprind declanșarea căii extrinseci a cascadei de coagulare a sângelui. În patologie, prezența unor antitromboplastine anormale (adesea asociate cu anticoagulanții lupici sau cu boli autoimune) induce modificări severe ale testelor de laborator, prelungind timpul de protrombină și afectând hemostaza normală.
- autoagresiune — Act, comportament sau impuls distructiv orientat în mod conștient ori inconștient de către un individ împotriva propriei sale persoane, concretizat prin producerea de leziuni corporale, auto-mutilare ori tentative de suicid. În imunologie, termenul descrie metaforic procesul patologic în care sistemul imunitar atacă eronat propriile țesuturi sănătoase ale organismului (autoimunitate).
- autoanafilaxie — Formă severă și rară de reacție de tip anafilactic (hipersensibilitate acută) declanșată în interiorul organismului de către propriile substanțe sau proteine modificate patologic, acționând ca autoantigene, fără a fi necesară introducerea unui alergen exterior din mediul înconjurător.