#autoregla

• auto-reglare — Proprietate a unor sisteme biologice, tehnice sau psihologice de a-și menține starea de funcționare optimă prin mecanisme interne de control și corecție, fără intervenție din exterior. Deși forma legată există, varianta compusă structural prin cratimă 'auto-reglare' este intens utilizată în manualele moderne de psihologie cognitivă și fișele tehnice industriale pentru a sublinia procesul activ desfășurat de sistem, nefiind listată separat în corpul principal dexonline.
• autoadaptare — Acțiunea de a se autoadapta sau rezultatul ei; proces de adaptare automată, spontană sau programată a unui organism, a unui organ sau a unui sistem tehnic complex la variațiile mediului înconjurător sau la solicitările funcționale interne, asigurând menținerea homeostaziei sau a randamentului optim.
• autoadaptat — Care s-a adaptat singur sau în mod automat la noi condiții, parametri ori cerințe de mediu, fără intervenție exterioară; sistem tehnic, algoritm sau organism biologic care a parcurs un proces independent de ajustare structurală sau funcțională.
• autobiologie — Termen științific sau filozofic rar utilizat pentru a descrie studiul, analiza sau descrierea sistemelor vii din perspectiva propriei lor autoreglări, dezvoltări ontogenetice și mențineri funcționale independente. În sens epistemologic extins, poate face referire la studiul reflexiv al proceselor biologice umane realizat de un cercetător pe propriul său organism sau la narațiunea evoluției biologice a unei specii privită ca un tot unitar.
• autocontrolare — Acțiunea de a se autocontrola și rezultatul ei; procesul dinamic și voluntar prin care o persoană își monitorizează, își reglează și își strunește activ reacțiile instinctive, manifestările emoționale sau deciziile comportamentale. Acest act structural de disciplină interioară previne abaterile de la normele sociale și sprijină atingerea unor scopuri personale programate pe termen lung.
• autocorecta — A-și îndrepta sau a-și remedia în mod autonom ori automat propriile greșeli, erori de scriere, de exprimare sau de comportament, fără intervenția directă a unui factor corector extern. În informatică, descrie acțiunea unui algoritm sau software de a modifica instantaneu un cuvânt greșit, în timp ce în psihologie și educație se referă la capacitatea conștientă a unui individ de a-și revizui erorile cognitive sau comportamentale.
• autocriticare — Acțiunea de a se autocritica și rezultatul ei; proces psihic și comportamental de analiză riguroasă prin care o persoană își evaluează, își penalizează ori își recunoaște public greșelile de conduită sau erorile profesionale. În contexte istorice, reprezintă actul structural de supunere ideologică desfășurat în adunările publice ale regimurilor totalitare.
• autoechilibra — A-și restabili singur starea de echilibru stabil, poziția verticală, balanța forțelor sau stabilitatea funcțională prin mecanisme, senzori ori procese de autoreglare interne, fără intervenția unei comenzi sau forțe exterioare corrective.
• autoemoționa — A-și provoca singur o stare de emoție profundă, sensibilitate sau agitație interioară prin intermediul propriilor gânduri, amintiri, scenarii imaginative ori reprezentări mentale, fără existența unui stimul afectiv declanșator direct în mediul exterior înconjurător.
• autogestiona — A administra, a conduce sau a organiza o activitate economică, o instituție, o comunitate sau propriile resurse prin forțe proprii, fără o intervenție ierarhică externă ori un control administrativ centralizat. În sens economic și istoric, se referă la conducerea unei întreprinderi direct de către colectivul de salariați, în timp ce în sens psihologic modern descrie capacitatea unei persoane de a-și regla autonom comportamentul, timpul și emoțiile.
• autogestionare — Acțiunea de a se autogestiona și rezultatul ei; procesul de administrare, organizare și autoreglare autonomă a resurselor, activităților sau stărilor interne ale unei entități ori persoane. Ca adjectiv, reprezintă forma de plural (masculin și feminin) a cuvântului autogestionar, desemnând mai multe elemente sau structuri bazate pe autogestiune.
• autoimpunere — Acțiunea de a se autoimpune și rezultatul ei; procesul psihologic și volitiv prin care un individ își stabilește propriile constrângeri, sarcini sau coduri de conduită. În contextul managementului modern, reprezintă abilitatea fundamentală de autoreglare și autodisciplină necesară pentru obținerea performanței fără supervizare externă, prevenind în același timp dezorganizarea profesională.
• autoliniști — A-și recăpăta calmul, echilibrul interior sau pacea mentală prin propriul efort conștient, fără a recurge la factori exteriori, medicamente ori intervenții din partea altor persoane; a gestiona stările de anxietate, panică sau furie prin tehnici subiective de autoreglare emoțională. În psihologia cognitiv-comportamentală, termenul descrie capacitatea unui individ de a-și restructura gândurile catastrofice și de a folosi respirația sau meditația pentru a reduce activarea sistemului nervos simpatic.
• automodela — A-și modifica, adapta sau dezvolta structura internă, comportamentul ori trăsăturile de personalitate prin efort propriu conștient, reflexiv și voluntar, ca răspuns la experiențele de viață ori la interacțiunea cu mediul înconjurător. În cibernetică și inteligența artificială, verbul descrie proprietatea unui algoritm avansat (de tip machine learning) de a-și rescrie ori ajusta rețeaua logică internă pentru a optimiza rezolvarea unor sarcini fără programare exterioară.
• autoregla — A-și potrivi, a-și ajusta sau a-și coordona în mod automat propria funcționare, activitate sau propriul mecanism intern, fără intervenția unei forțe sau a unui factor exterior. Se folosește atât în domeniul tehnic pentru a descrie sistemele dotate cu circuite de feedback, cât și în cel biologic pentru a desemna capacitatea organismelor vii de a-și menține homeostazia în raport cu mediul.
• autoreglaj — Reglare automată realizată de un sistem tehnic sau de un organism viu prin intermediul unor conexiuni inverse (feedback), cu scopul de a menține anumiți parametri funcționali în limite constante. Reprezintă un concept fundamental în cibernetică și ingineria controlului, asigurând stabilitatea, independența operațională și adaptabilitatea dinamică a structurilor complexe în fața perturbărilor externe.
• autoreglare — Acțiunea de a se autoregla și rezultatul ei; proces complex prin care un sistem deschis (mecanic, cibernetic, biologic sau psihic) își menține stabilitatea structurală și funcțională prin mecanisme interne de control și circuite de feedback. În psihologie, desemnează capacitatea profundă a individului de a-și monitoriza și gestiona în mod conștient gândurile, emoțiile și comportamentele pentru a atinge obiective specifice.
• autoreglat — Care s-a reglat sau se reglează singur; sistem, proces sau dispozitiv echipat cu mecanisme autonome de corecție care își calibrează singur parametrii interni de lucru. În sens larg, descrie starea unui circuit funcțional stabil care s-a echilibrat fără adăugarea unei comenzi externe sau a unei forțe manuale de corecție.
• autoturație — Capacitatea sau proprietatea unui sistem tehnic, în special a unui motor termic sau electric ori a unei turbine, de a-și regla, menține sau crește în mod automat turația (numărul de rotații pe unitatea de timp) fără intervenție manuală externă directă, prin intermediul unor regulatoare centrifuge, electronice sau software dedicate, adaptându-se dinamic la variațiile de sarcină cinematică.