#avocatura

• avocăție — Termen arhaic, regional sau familiar utilizat pentru a denumi profesia, funcția sau activitatea de avocat; avocatură. De asemenea, poate descrie simbolic calitatea de apărător sau tendința unei persoane de a interveni guraliv în sprijinul cuiva în discuțiile zilnice.
• avocatlâc — Termen de origine otomană, utilizat în trecut sau în limbajul familiar-peiorativ pentru a desemna profesia, practica, activitatea sau comportamentul specific unui avocat; avocatură. Adesea, cuvântul poartă o nuanță critică sau ironică, făcând trimitere la pledoarii excesive, șiretenie avocațească, tendința de a căuta nod în papură ori de a tărăgăna procesele prin tertipuri procedurale.
• avocatură — Profesia, funcția, stadiul sau activitatea practică exercitată de un avocat; instituție sau corp profesional format din totalitatea avocaților înscriși într-un barou autorizat; asistența juridică și reprezentarea acordată clienților în cadrul unui sistem de justiție reglementat prin norme administrative stricte.