#avuare

• avuare — Acțiunea de a avua și rezultatul ei; recunoaștere oficială, mărturisire formală sau admitere a unei stări de fapt, a unei obligații contractuale ori a valabilității unui înscris în fața unei instanțe de judecată. Acest termen juridic de sorginte franceză a fost utilizat în legislația și procedurile civile din secolul al XIX-lea, desemnând validarea consensuală a unei pretenții exprimate de partea adversă.