#băștinaș

• aborigen — Persoană care face parte din populația băștinașă, originară dintr-un anumit teritoriu geographic, ale cărei origini istorice preced colonizarea sau stabilirea ulterioară a altor grupuri etnice; (adjectival) care este autohton, indigen, nativ sau strâns legat prin naștere și evoluție de un anumit habitat ecologic sau spațiu cultural preexistent.
• aborigenă — Persoană de sex feminin care face parte din populația autohtonă, băștinașă sau indigenă a unui teritoriu geografic, ale cărei origini istorice documentate preced colonizarea sau stabilirea ulterioară a altor grupuri etnice dominante; (adjectival) formă de feminin pentru tot ce aparține acestor populații primordiale, fiind nativ, originar sau strâns legat prin naștere și tradiție milenară de un anumit habitat ecologic sau spațiu cultural preexistent.
• antao — Termen etnografic rar ce desemnează un instrument muzical tradițional de percuție sau un obiect ritual specific anumitor culturi indigene sau insulare. Ca element structural de cultură materială, acesta este utilizat în cadrul ceremoniilor comunitare pentru a marca ritmul dansurilor sacre sau pentru a asigura comunicarea simbolică între membrii tribului.
• autocton — Care este originar din aceeași regiune sau țară în care trăiește, se dezvoltă ori se manifestă; care s-a format și a evoluat istoric pe teritoriul unde se află în prezent, fără a fi fost imigrat, introdus sau colonizat din exterior. În biologie, descrie specii de plante ori animale native unui anumit ecosistem structural, iar în antropologie face referire la populații indigene străvechi.
• autohton — Care s-a format, s-a dezvoltat și trăiește pe însuși teritoriul unde se află în prezent; specific sau originar dintr-o anumită regiune geografică, fără a fi fost introdus din exterior prin migrație sau colonizare. În sens larg, termenul descrie populații, tradiții, specii floristice sau faunistice și valori culturale ce constituie fundamentul istoric sau ecologic primordial al unui spațiu.
• autohtonie — Calitatea sau însușirea de a fi autohton; starea unei populații, specii sau culturi de a fi originară din pământul sau regiunea în care viețuiește. În dezbaterile istoriografice și filosofice, noțiunea fundamentează argumentul continuității și al legitimității istorice a unui popor asupra spațiului său geografic primordial, definind identitatea etnică profundă în raport cu migrațiile ulterioare.
• autohtonitate — Caracterul, calitatea sau starea juridică și istorică a unei comunități, culturi sau specii de a fi autohtonă; recunoașterea oficială a legăturii ancestrale și neîntrerupte dintre un grup uman și teritoriul său de origine. În dreptul internațional contemporan, conceptul fundamentează revendicările de autodeterminare, protecție ecologică și conservare a patrimoniului imaterial în fața presiunilor asimilatoare sau industriale.