#biofizica

• aberoscop — Instrument optic sau dispozitiv de diagnostic utilizat istoric sau în experimente de biofizică pentru observarea, vizualizarea și evaluarea calitativă rapidă a aberațiilor de sfericitate și cromaticitate ale ochiului ori ale unui sistem de lentile. Aparatul folosește de obicei o rețea micrometrică umbrită (grilă aberoscopică) prin care trece un fascicul luminos, permițând examinatorului sau pacientului însuși să perceapă distorsiunile geometrice direct pe retină sau pe un ecran de proiecție.
• actinologie — Ramură interdisciplinară a științei care se ocupă cu studiul structural și teoretic al radiațiilor luminoase și electromagnetice (în special din spectrul ultraviolet și cel vizibil de unde scurte) și al efectelor chimice, fotochimice sau biologice pe care acestea le produc asupra corpurilor expuse. Actinologia înglobează principii din fizica optică, fotochimie și biofizică pentru a analiza modul în care fluxurile radiante interacționează cu materia organică și anorganică.
• aerotonometrie — Metodă experimentală sau procedeu clinic de laborator utilizat pentru determinarea și măsurarea tensiunii ori a presiunii parțiale a gazelor (oxigen, dioxid de carbon) dizolvate în lichidele biologice, în special în sânge, prin echilibrarea acestora cu un volum determinat de aer sau amestec gazos. Acest proces structural oferă date esențiale pentru evaluarea funcției respiratorii și a schimburilor gazoase alveolo-capilare.
• aerotonometru — Aparat de laborator sau dispozitiv tehnic de precizie utilizat pentru măsurarea presiunii parțiale ori a tensiunii gazelor dizolvate într-un lichid (cum ar fi sângele) prin intermediul echilibrării hidro-gazoase. Acest instrument structural este alcătuit din camere de analiză etanșe și senzori barometrici fini, fiind esențial în cercetările de fiziologie respiratorie.
• autoradiografic — Care aparține sau se referă la autoradiografie ori la autoradiograf; realizat, detectat sau documentat prin utilizarea emulsiilor fotografice ori a senzorilor sensibili la emisiile izotopice endogene. În sens structural, definește tehnicile, analizele, imaginile sau protocoalele de laborator bazate pe auto-expunerea probelor radioactive pe medii de înregistrare vizuală, utilizate pentru localizarea precisă a moleculelor marcate în celule sau țesuturi.
• autoradiografie — Metodă biofizică de investigare și imagistică structurală ce constă în detectarea și înregistrarea distribuției spațiale a unor substanțe radioactive sau molecule marcate cu izotopi (trasori), prin expunerea directă a eșantionului biologic ori metalurgic pe o emulsie fotografică ori un senzor digital. Acest proces experimental folosește auto-emisia de radiații (alfa, beta sau gama) din probă pentru a impresiona suportul de contact, fiind o tehnică fundamentală în cartografierea acizilor nucleici, studiul metabolismului celular și localizarea proteinelor.
• auxotonic — Care se referă la sau este caracterizat printr-o contracție musculară în care tensiunea din fibre crește progresiv pe măsură ce mușchiul se scurtează (alungește); specific mișcărilor executate împotriva unei rezistențe elastice variabile (cum ar fi întinderea unui resort sau fazele de ejecție ale inimii).
• auxotonie — Fenomen sau proces fiziologic ce constă într-o contracție musculară în timpul căreia tensiunea internă a fibrelor crește progresiv și concomitent cu scurtarea lungimii acestora; regim de activitate mecanică caracteristic miocardului în timpul fazei de ejecție a sângelui sau mușchilor scheletici care înving o rezistență elastică variabilă.