#caracter practic
- aplicabilitate — Calitatea, însușirea sau caracterul a ceea ce este aplicabil; posibilitatea structurală sau caracterul practic de a pune în execuție o metodă, o teorie științifică, o descoperire tehnologică ori o normă juridică într-un context real, concret și util. Reprezintă măsura în care un set de reguli abstracte sau principii teoretice își găsesc o finalitate funcțională directă în activitatea cotidiană ori în rezolvarea unor probleme specifice din industrie și societate.
- aplicativitate — Însușire, calitate sau caracter structural al unui ansamblu de cunoștințe, metode ori strategii de a fi direct transpuse în practică sau de a genera utilitate operațională imediată; orientarea pragmatică a unui domeniu teoretic către aplicații concrete și rezultate măsurabile în industrie ori în procesul educațional.