#caruntit
- albâu — Denumire regională sau populară utilizată în anumite graiuri pentru a descrie un obiect, un animal sau o suprafață de un alb murdar, palid sau cenușiu-spălăcit; cărunțit sau ușor albicios. În mediul rural tradițional, termenul se aplica frecvent pentru a califica nuanța blănii oilor sau a cailor care își pierdeau intensitatea culorii odată cu înaintarea în vârstă.
- argintui — A acoperi suprafața unui obiect cu un strat subțire de argint metalic (prin mijloace galvanice sau chimice); a arginta. În limbajul poetic, literar sau descriptiv, termenul semnifică acțiunea de a conferi sclipiri albe, sidefate, metalice ori selenare unui element din natură sau, în formă reflexivă, acțiunea firelor de păr de a deveni cărunte sau albite de bătrânețe.