#catalizator

• activant — Care activează, accelerează sau stimulează un proces chimic, o reacție fizică ori o funcție biologică; substanță sau agent structural adăugat unui sistem pentru a-i mări reactivitatea, viteza de reacție ori eficiența operațională. Acționează ca un catalizator pozitiv într-un mediu determinat.
• activantă — Forma de feminin a adjectivului activant; substanță, energie sau forță structurală care determină, grăbește ori intensifică o reacție chimică, un proces industrial sau o funcție biologică. Acest agent funcționează ca un catalizator specific ce reduce pragul de energie necesar pentru declanșarea unei transformări în medii determinate.
• activatoare — Substanță, aparat sau factor structural care inițiază, intensifică ori accelerează un proces fizic, o reacție chimică sau o funcție biologică; (ca adjectiv) care are proprietatea de a activa sau de a stimula un sistem latent. Acționează ca un agent de declanșare într-un mediu controlat.
• activator — Substanță, dispozitiv sau factor structural care inițiază, accelerează ori intensifică o reacție chimică, un proces industrial sau o funcție biologică; (ca adjectiv) care induce ori stimulează o activitate latentă. În genetică, reprezintă o proteină reglatoare care mărește rata transcripției unui gen determinat.
• agent — Forță, substanță, organism sau persoană care exercită o acțiune determinantă, produce o modificare structurală ori provoacă un fenomen specific. În științele exacte, reprezintă factorul fizic ori chimic ce declanșează o reacție, în timp ce în sens juridic și social definește o persoană împuternicită să acționeze în numele altcuiva.
• anticataliză — Proces chimic sau biochimic prin care se încetinește ori se oprește complet o reacție chimică prin intermediul unei substanțe numite anticatalizator sau inhibitor. Acest fenomen structural joacă un rol crucial în controlul reacțiilor enzimatice din organismele vii și în procesele industriale unde prevenirea degradării rapide sau a exploziilor moleculare este esențială pentru siguranța tehnologică.
• antimonic — Care conține antimoniu (stibiu) aflat în starea sa de valență maximă (pentavalent, +5); privitor la compușii chimici rezultați din combinarea acidului sau oxidului de antimoniu superior. În sens structural, determină molecule cu o stabilitate termică ridicată și o reactivitate specifică, utilizate adesea ca ignifuganți sau catalizatori în procesele industriale.