#cavitate

• adâncătură — Loc scobit, concavitate, depresiune de mici dimensiuni sau adâncitură formată natural ori artificial pe o suprafață, într-un teren, pe un perete stâncos ori pe un obiect. În geomorfologie, termenul descrie o microformă de relief creată prin acțiunea de eroziune a apelor sau prin tasarea solului.
• adâncitură — Loc adâncit, cavitate naturală sau artificială formată prin excavare, eroziune, presare ori modelare structurală pe o suprafață plană. În sens structural și contextual, definește o depresiune de relief, o scobitură anatomică într-un țesut osos sau o deformare geometrică controlată realizată într-o piesă industrială pentru a permite asamblarea ori fixarea altor componente.
• alveol — Formă masculină alternativă, rar utilizată în limba română curentă, pentru substantivul feminin 'alveolă'; mică cavitate naturală, scobitură structurală sau celulă formată într-un organ, organism ori material. Apare sporadic în literatura medicală mai veche sau în traduceri tehnice unde s-a păstrat genul masculin din etimonul latin 'alveolus'.
• amniogeneză — Proces biologic de formare, diferențiere și dezvoltare structurală a amniosului și a cavității amniotice în primele stadii ale dezvoltării embrionare. Acest fenomen este esențial pentru asigurarea spațiului hidric protector necesar creșterii ulterioare a fătului la vertebratele amniote.
• antro — Element de compunere savantă (prefixoid) derivat din limba greacă (antron - cavitate, peșteră, antru), utilizat în terminologia științifică internațională pentru a forma cuvinte noi compuse. În medicină și anatomie servește la definirea structurilor sau procedurilor corelate cu o cavitate anatomică închisă, în special cu antrul gastric, sinusul maxilar ori cel mastoidian.
• antru — Cavitate anatomică naturală, situată în interiorul unui os sau al unui organ cavitar; termen utilizat cel mai frecvent pentru a desemna porțiunea inferioară a stomacului (antrul piloric), sinusul maxilar (antrul Highmore) sau cavitatea din osul temporal (antrul mastoidian), având rol esențial în depozitare, secreție sau drenaj fluid.
• aulofite — Grup de plante inferioare (alge, mușchi) sau organisme vegetale parazite și saprofite care se dezvoltă în interiorul cavităților goale, canalelor celulare, tuburilor naturale sau țesuturilor altor plante gazdă, fără a provoca neapărat degradarea imediată a structurii organismului receptor.