#ceată

• aburos — Care emană, produce sau conține o cantitate mare de aburi; acoperit de un strat dens de condens, ceață umedă sau vapori de apă în suspensie. În sens literar și plastic, adjectivul descrie o atmosferă difuză, caldă și misterioasă, peisaje matinale învăluite în negură sau bucate fierbinți proaspăt servite, sugerând confort termic, intimitate sau o vizibilitate redusă.
• advectiv — Care se referă la advecție, care este cauzat sau determinat de procesul de advecție (transferul pe orizontală al unei proprietăți a atmosferei sau a unui fluid, cum ar fi masa aerului, căldura ori umiditatea). În meteorologia sinoptică, termenul califică fenomene complexe generate de deplasarea maselor de aer pe o scară geografică extinsă, cum sunt ceața advectivă sau înghețul advectiv, ambele apărute prin pătrunderea bruscă a unui front de aer cu caracteristici termice diferite peste o anumită suprafață terestră.
• aerosol — Sistem dispers eterogen macromolecular format dintr-un ansamblu de particule fine, solide sau lichide, suspendate stabil într-un mediu gazos (cum ar fi aerul atmosferic). În sens medical sau industrial, termenul desemnează fie fenomene naturale precum ceața și fumul, fie preparate farmaceutice pulverizate sub presiune în scopul inhalării terapeutice direct în căile respiratorii.
• agimesc — Care aparține agimei, privitor la o agimă sau specific unei adunări mici ori unei cete; caracterizat prin organizare colectivă restrânsă sau acțiuni desfășurate în comun de un grup mic de localnici. În context structural lingvistic, reprezintă un derivat adjectival rar, utilizat pentru a descrie spiritul de turmă sau manifestările comunitare la nivel micro-social.
• agrișă — Fructul arbustului numit agriș (Ribes uva-crispa); bacă sferică sau ovoidală, translucidă, de culoare verde-gălbuie, roz sau roșiatică, acoperită cu perișori fini ori complet netedă, având un gust acrișor-răcoritor. Este un fruct deosebit de bogat în vitamina C, acizi organici, pectină și minerale, consumat în stare proaspătă sau utilizat structural în gastronomie pentru compoturi, dulcețuri, jeleuri ori prăjituri.
• Agrostis nebulosa — Specie de plante erbacee anuale din genul Agrostis, familia gramineelor (Poaceae), originară din Peninsula Iberică și nord-vestul Africii, cunoscută popular sub numele de iarba norișor sau iarba ceață. Această plantă este extrem de apreciată în horticultură și design peisagistic datorită inflorescențelor sale spectaculoase, extrem de fine, ramificate și delicate, care creează un efect vizual de nor sau ceață deasupra solului, fiind utilizată frecvent în aranjamente florale uscate.
• aivă — Denumire populară regională folosită în anumite zone ale Transilvaniei și Banatului pentru gutuie sau, prin extindere, pentru pelteaua ori gemul dens preparat exclusiv din acest fruct (cunoscut și sub numele de chitră sau pastă de gutui). Termenul provine din filonul lingvistic germanic și este păstrat vie în graiurile locale din vestul României, fiind strâns legat de tradițiile gastronomice de toamnă.
• badraganie — Formă arhaică și regională extrem de rară ce desemnează o trupă de străji, o barieră militară improvizată, o tabără de pază sau o ceată de soldați neregulați folosiți în trecut pentru supravegherea drumurilor comerciale. În anumite graiuri, termenul poartă o conotație colectivă peiorativă, făcând referire la o adunare zgomotoasă de oameni dezorganizați sau la o gâlceavă publică.
• bagadie — Termen istoric și regional extrem de rar, utilizat în vechi graiuri comunitare sau documente de graniță, care desemnează o ceată de străjeri, o escortă rudimentară sau un corp militar auxiliar însărcinat cu paza convoaielor ori a drumurilor comerciale. În sens peiorativ colectiv, în anumite subdialecte izolate, cuvântul putea descrie o adunare zgomotoasă, o gloată dezorganizată de oameni de rând ori o harababură socială.
• bagalie — Variantă fonetică rară, arhaică sau regională (înrudită parțial cu 'bagadie') ce desemnează o adunare zgomotoasă de oameni, o gloată dezorganizată, o mulțime gălăgioasă sau o harababură socială în comunitățile vechi. În anumite contexte istorice izolate, termenul putea face referire și la o ceată de lucrători ambulanți sau hoinari care se deplasau împreună dintr-un ținut în altul.
• băiestar — Termen regional rar folosit pentru a desemna un grup, o ceată sau o adunare de băieți tineri, flăcăi ori ucenici dintr-o comunitate rurală sau dintr-un atelier meșteșugăresc. În sens sociologic vechi, cuvântul descrie colectivitatea tinerilor necăsătoriți care participau împreună la organizarea sărbătorilor tradiționale, a muncilor agricole sezoniere sau a ritualurilor de inițiere specifice satului.