#cochilie

• acantoceras — Gen de moluște cefalopode fosile (amoniți) din familia Acanthoceratidae, specifice perioadei Cretacicului superior. Aceste organisme marine se remarcau prin cochiliile lor spiralate plano-spiritate, masive, puternic ornamentate cu coaste proeminente și rânduri de tuberculi ascuțiți sau proeminențe asemănătoare unor spini de-a lungul pliurilor exterioare, constituind fosile directoare esențiale pentru datarea straturilor geologice din acea epocă.
• Aegoceras — Gen extinct de cefalopode amonoide din ordinul Ammonitida și familia Liparoceratidae, care a trăit în perioada Jurasicului timpuriu (în special pe teritoriul mării epicontinentale ce acoperea actuala Europă de Vest). Cochiliile acestor amoniți sunt de tip evolut, caracterizate prin spire larg deschise, secțiuni rotunjite și coaste transversale proeminente, bine distanțate, având o valoare stratigrafică deosebită ca fosile de ghidaj pentru datarea straturilor geologice.
• alveolină — Gen de foraminifere fosile marine de dimensiuni mari, caracteristice perioadei Cretacicului superior și Eocenului, având cochilia calcaroasă de formă sferică, elipsoidală ori fusiformă, împărțită structural în numeroase loje sau alveole mici; microfosilă ce aparține acestui gen. Aceste organisme reprezintă fosile de ghidaj esențiale pentru datarea straturilor geologice sedimentare și reconstituirea vechilor medii marine tropicale.
• amonit — Moluscă cefalopodă marină fosilă din subclasa Ammonoidea, caracterizată printr-o cochilie calcaroasă externă, planospirală și compartimentată, care a trăit din Devonian până la sfârșitul Cretacicului. Fosilele acestor organisme sunt utilizate pe scară largă în geologia stratigrafică drept fosile de ghidaj pentru datarea precisă a straturilor de roci sedimentare din era Mezozoică.
• anchiloceras — Gen de amoniți fosili din perioada Cretacicului timpuriu, caracterizat printr-o cochilie parțial derulată sau îndoită în forme neobișnuite, adesea cu o porțiune inițială spiralată urmată de un segment drept și o curbură finală în formă de cârlig. Reprezintă un organism de referință în biostratigrafie pentru datarea precisă a straturilor geologice marine.
• arcelă — Gen de amibe testacee (protozoare) caracterizate printr-o carapace sau cochilie protectoare de natură organică, adesea în formă de cupolă, disc sau pălărie chitinoasă cu un singur pseudopod central. În sens structural, arcela reprezintă un organism unicelular microscopic ce populează habitatele acvatice dulci, turbăriile și mușchiul umed, servind ca bioindicator excelent pentru calitatea mediului și nivelul de poluare al ecosistemelor.
• argonaut — 1. În mitologia greacă, oricare dintre eroii sau semizeii care s-au îmbarcat pe corabia Argo, sub conducerea lui Iason, participând la expediția glorioasă spre Colhida pentru a recupera Lâna de Aur. 2. În zoologie, gen de moluște cefalopode marine din ordinul octopodelor, caracterizat printr-un dimorfism sexual extrem; femela secretă o cochilie calcaroasă fină, pergamentoasă, folosită exclusiv ca nacelă pentru protejarea ouălor.
• arietites — Gen fosil de amoniți (molluște cefalopode marine dispărute) din perioada Jurasicului timpuriu, caracterizat printr-o cochilie mare, planospirală, cu coaste transversale proeminente și o carenă centrală pronunțată; numele sugerează asemănarea cochiliei spiralate cu coarnele zeului egiptean Ammon sau ale unui berbec, fiind un fosil de ghidaj critic pentru datarea straturilor geologice din etajul Sinemurian.
• aspidoceras — Gen extinct de amoniți (moluște cefalopode marine cu cochilie spiralată) din familia Aspidoceratidae, care a trăit în perioada Jurasicului superior și a Cretacicului timpuriu. Fosilele acestui gen se recunosc după cochilia robustă, de tip evolut, caracterizată prin rânduri distinctive de noduri sau spini dispuși pe flancuri, folosite de paleontologi drept fosile de ghidaj pentru datarea straturilor geologice marine.
• aulacoceras — Gen fosil de cefalopode dibranhiate din ordinul Belemnoidea, caracteristic perioadei Triasicului. Acest organism marin antic se remarca printr-o cochilie internă (rostru) alungită, conică și calcaroasă, prevăzută pe suprafața exterioară cu șanțuri sau caneluri longitudinale proeminente, adânci și dispuse simetric.
• babylonis — Gen de melci marini prădători din clasa gastropodelor, familia Babyloniidae, cunoscuți pentru cochiliile lor globuloase, groase și elegant decorate cu pete regulate, brune sau portocalii, pe un fond alb-gălbui. Răspândiți în apele tropicale ale Oceanului Indian și ale Oceanului Pacific de Vest, acești moluști trăiesc pe fundul nisipos, fiind deosebit de importanți atât din punct de vedere ecologic, cât și economic, reprezentând o delicatesă gastronomică în Asia de Sud-Est.
• baculit — Membru al genului extinct Baculites, reprezentând un amonit din perioada Cretacicului superior caracterizat printr-o cochilie calcaroasă aproape complet dreaptă, în formă de baston alungit, spre deosebire de amoniții clasici spiralați. În sens geologic, fosilele de baculit sunt utilizate ca fosile directoare de mare importanță pentru datarea straturilor sedimentare marine și reconstrucția ecosistemelor preistorice.