#codul caragea

• alienațiune — Formă juridică și administrativă arhaică pentru cuvântul 'alienare', utilizată pe scară largă în vechile coduri de legi din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea (cum ar fi Codul Caragea sau Codul Calimach). Termenul definea actul solemn de înstrăinare, vânzare, ipotecare sau donare a unei proprietăți imobiliare ori a unei moșii boierești, precum și actul prin care un individ își ceda de bunăvoie drepturile succesorale sau titlurile nobiliare.
• antipricon — Schimb juridic sau compensație printr-un bun imobil (sau mobil) oferită în locul sau în contul zestrei (bunului dotal) dispuse inițial. Termenul, utilizat în vechiul drept românesc din perioada pre-modernă (cum ar fi în Legiuirea Caragea), desemna actul sau contractul formal prin care se înlocuia un bun dotal vândut sau înstrăinat cu un alt imobil echivalent, menit să garanteze protecția economică a soției.