#complement

• adițional — Care se adaugă la ceva existent pentru a-l completa, a-l extinde sau a-i suplimenta valoarea ori funcționalitatea structurală. În sens conceptual și normativ, reprezintă un element de sprijin sau o componentă suplimentară care modifică, detaliază ori consolidează un ansamblu, un contract sau un sistem de date deja stabilit.
• agentiv —
• alexină — Termen istoric utilizat în imunologia timpurie, introdus de Hans Buchner și popularizat de Jules Bordet, pentru a desemna sistemul de complement; o substanță proteică termolabilă, prezentă în serul sangvin normal, capabilă să distrugă bacterii și alte celule străine în cooperare cu anticorpii specifici (sensibilizatori). În biochimia modernă, acțiunea sa este studiată ca parte integrantă a răspunsului imun înnăscut nespecific de liză celulară.
• antichenomă — Structură nucleotidică ipotetică sau secvență genomică complementară inversă, concepută artificial sau identificată computațional prin oglindirea exactă a bazei de date a unui genom sau a unei regiuni țintă (chenomă). Acest termen este utilizat în bioinformatică și biologia sintetică pentru proiectarea ghidurilor de ARN, a sondelor de hibridizare specifice sau a algoritmilor de aliniere secvențială inversă.
• anticomplementar — Care distruge, inactivează, reduce sau interferează cu activitatea biologică a complementului (un grup de proteine din serul sanguin care participă la răspunsul imun și distrugerea bacteriilor). În diagnosticul de laborator și serologie, proprietatea anticomplementară a unei probe de sânge degradate sau contaminate poate falsifica rezultatele testelor biologice, în special în reacția de fixare a complementului.
• aseară — În seara zilei precedente, în cursul serii care a trecut cel mai recent față de momentul vorbirii. În structura sintactică a limbii române, îndeplinește funcția de complement circumstanțial de timp, indicând un moment din trecutul imediat apropiat.
• bacteriolitic — Care produce bacterioliza; referitor la distrugerea, dizolvarea sau ruperea membranei și peretelui celular al bacteriilor sub acțiunea unor agenți litici. În sens clinic și biochimic, proprietățile bacteriolitice sunt caracteristice anumitor antibiotice, enzime (cum este lizozimul din lacrimi) sau anticorpilor asociați cu sistemul complementului imunitar.
• bacterioliză — Proces biochimic și imunitar ce constă în distrugerea, dizolvarea sau dezintegrarea structurală a membranei și peretelui celular al bacteriilor, determinând moartea acestora prin scurgerea conținutului intracelular. În sens fiziologic, bacterioliza este declanșată de acțiunea directă a unor enzime specifice, a bacteriofagilor sau a complexului de atac membranar activat de sistemul complement în prezența anticorpilor.
• bacteriolizină — Substanță anticorp specifică (sau anticorp litic) produsă de un organism ca răspuns imun la introducerea unei bacterii, având proprietatea de a provoca bacterioliza în prezența complementului seric. În sens biochimic, bacteriolizinele fac parte din mecanismele de apărare umorală, acționând ca markeri de recunoaștere care direcționează complexul de distrugere celulară către patogeni.