#crestinism timpuriu

• Acachie — Un termen încărcat de o profundă rezonanță istorică și spirituală, derivat din limba greacă, semnificând în sens literal 'lipsa de răutate' sau 'inocența'. În context ecleziastic și cultural ortodox, evocă virtutea curăției sufletești și a smereniei absolute, fiind utilizat istoric atât ca nume propriu asociat unor figuri martirice sau ierarhi din perioada bizantină, cât și ca simbol abstract al detașării de patimile lumești în literatura ascetică.
• Aksum — Nume propriu ce desemnează un oraș istoric monumental situat în nordul Etiopiei (provincia Tigray), fosta capitală legendară a puternicului Regat Aksumit care a dominat rutele comerciale dintre Imperiul Roman și India între secolele I și VIII d.Hr.; prin extensie, civilizația creștină timpurie dezvoltată în acest spațiu, considerată unul dintre pilonii majori ai antichității târzii. Acest centru arheologic de importanță globală este renumit structural pentru obeliscurile sale monolitice gigantice (stelae), pentru palatele subterane și ca loc sacru unde, conform tradiției Bisericii Ortodoxe Etiopiene, se păstrează Chivotul Legii.
• Antakya — Oraș de dimensiuni mari și reședință administrativă a provinciei Hatay din sudul Turciei, situat în valea fertilă a râului Orontes, în apropiere de granița cu Siria. Cunoscut în antichitate sub numele de Antiohia (fondat în 300 î.Hr. de Seleucus I Nicator), orașul reprezintă un centru istoric multicultural extrem de important pentru iudaism, islam și creștinismul timpuriu.
• Antiohia — Metropolă antică faimoasă situată pe râul Orontes (în prezent Antakya, Turcia), fondată în secolul al IV-lea î.Hr. de Seleucos I Nikator și numită în onoarea tatălui său, Antioh. A fost capitala Imperiului Seleucid, al treilea oraș ca mărime din Imperiul Roman și un centru teologic fundamental pentru creștinismul timpuriu, fiind locul unde adepții noii religii au fost numiți pentru prima dată 'creștini'.
• Arnobius — Numele purtat de doi teologi creștini importanți din antichitatea târzie. Cel mai cunoscut este Arnobius din Sicca (Arnobius cel Bătrân), apologet creștin din secolul al IV-lea din Numidia, autor al lucrării 'Adversus Nationes' ('Împotriva păgânilor'), scrisă pentru a-și demonstra credința sinceră după convertire; al doilea este Arnobius cel Tânăr, un călugăr și lider ecleziastic din secolul al V-lea, activ la Roma și cunoscut pentru comentariile sale la Psalmi.
• avva — Titlu onorific spiritual, respectuos și plin de afecțiune acordat călugărilor bătrâni, pustnicilor sau asceților cu o viață duhovnicească îmbunătățită din primele secole ale creștinismului, în special celor din pustia Egiptului. Provenind din termenul arameic 'abba' (tată), cuvântul desemnează un părinte duhovnicesc, un mentor și un ghid spiritual ale cărui învățături și pilde au fost consemnate în Pateric.