#curte

• aulică — Forma de feminin pentru 'aulic'; care se referă la curtea unui suveran, la demnitarii sau la instituțiile administrative ale acesteia. Descrie de obicei o entitate structurală, o decizie juridică, o limbă sau o conduită ceremonială strâns legată de anturajul monarhului.
• aulico — Variantă neologistică foarte rară, preluată direct prin filieră italiană, folosită uneori în textele literare sau de critică culturală în locul termenului standard 'aulic'. Se referă la mediul, stilul, demnitatea sau rigoarea ceremonială proprie curților suverane ori regale, păstrând o nuanță pronunțat savantă.
• aventurieră — Femeie care caută peripeții, călătorii riscante și experiențe pline de neprevăzut; în sens peiorativ sau istoric literar, desemnează o intrigantă, o femeie cochetă sau o curtezană care își folosește farmecul și inteligența pentru a seduce bărbați bogați ori influenți, cu scopul de a parveni sau de a obține resurse materiale substanțiale. Ca adjectiv, descrie o fire sau o acțiune feminină guvernată de îndrăzneală, hazard și nesiguranță.
• avgiu — Arhaism de origine turcă folosit în trecut în Țările Române pentru a desemna un vânător, în special un vânător domnesc sau o persoană însărcinată cu organizarea partidelor de vânătoare pentru curtea boierească. Înțelesul său structural este strâns legat de sistemul de ocupații feudale și de terminologia administrativă din perioada influenței otomane în Principate, fiind înlocuit treptat în limba modernă de termenul vânător.
• avlie — Termen regional și arhaic utilizat în graiurile din Banat și Transilvania de Vest pentru a desemna o curte, o ogradă, un ocol sau o bătătură gospodărească. Cuvântul provine pe filieră otomană din limba greacă veche (aulē), reflectând organizarea spațială tradițională din jurul caselor rurale, unde animalele erau adăpostite și se desfășurau activitățile domestice cotidiene; în mod excepțional și contextual, putea descrie și un perimetru îngrădit precum un cimitir sătesc.