#dezlegare

• absoluție — Actul de a ierta, de a dezlega sau de a elibera pe cineva de o vină, de o pedeapsă ori de o obligație normativă; iertare deplină a păcatelor sau a greșelilor acordată de o autoritate spirituală ori morală. În filozofia morală și teologie, absoluția reprezintă restaurarea completă a demnității etice a subiectului, un proces profund de reconciliere prin care conștiința este descătușată de povara remușcărilor, permițând reintegrarea individului în comunitate.
• absoluțiune — Variantă ortografică și fonetică livrescă, învechită sau rară a substantivului „absoluție”, întâlnită în textele juridice, teologice și eseistice românești din secolul al XIX-lea, modelată direct după terminologia franceză veche. Păstrează în totalitate sensul filozofic de dezlegare formală de o vină, act de clemență supremă sau acordare a iertării de către o instanță superioară, subliniind caracterul solemn și protocolar al procedurii de reabilitare etică.