absoluție

⭐⭐⭐
substantiv feminin (filozofie morală / etică / istoria religiilor)

Definiție

Actul de a ierta, de a dezlega sau de a elibera pe cineva de o vină, de o pedeapsă ori de o obligație normativă; iertare deplină a păcatelor sau a greșelilor acordată de o autoritate spirituală ori morală. În filozofia morală și teologie, absoluția reprezintă restaurarea completă a demnității etice a subiectului, un proces profund de reconciliere prin care conștiința este descătușată de povara remușcărilor, permițând reintegrarea individului în comunitate.

Echivalente bilingve

  • Absoluție
  • Iertare / Dezlegare de vină

Detalii gramaticale și sursă

Tip Flexiune Substantiv feminin, articulat: absoluția, plural: absoluții, genitiv-dativ: absoluției / absoluțiilor.
Formare Neologism împrumutat din limba franceză (absolution) și limba latină (absolutio), integrat în vocabularul savant și ecleziastic.
Ortografie / Pronunție [ab-so-lu-ți-e] (pronunțat cu hiat în finalul -ție, accentul pe u-ul din penultima silabă a rădăcinii)
Sursă Dicționarul de Concepte Teologice și Filozofice

Exemple de utilizare în context

RO: În filozofia religiei, absoluția nu este văzută ca o simplă ștergere a trecutului, ci ca o transformare interioară radicală.

EN: In the philosophy of religion, absolution is viewed not as a mere erasing of the past, but as a radical inner transformation.

RO: Mentorul a refuzat să îi ofere o absoluție morală grăbită, cerându-i mai întâi dovezi clare de îndreptare a comportamentului.

EN: The mentor refused to grant him a hasty moral absolution, demanding first clear evidence of behavioral amendment.

RO: Pentru penitent, primirea acelei clipe de absoluție a însemnat recăpătarea liniștii sufletești pierdute.

EN: For the penitent, receiving that moment of absolution meant regaining his lost peace of mind.

Expresii și sintagme corelate

Absoluție morală / Moral absolution

RO: Iertarea sau validarea etică pe care un individ o primește din partea propriei conștiințe sau a comunității după o perioadă lungă de penitență sinceră.

EN: The forgiveness or ethical validation an individual receives from their own conscience or the community after a long period of sincere penitence.

Taină a absoluției / Sacrament of absolution

RO: Ritualul religios al spovedaniei în care preotul acționează ca intermediar instituțional pentru transmiterea iertării divine.

EN: The religious ritual of confession where the priest acts as an institutional intermediary for transmitting divine forgiveness.

A cere absoluție / To seek absolution

RO: Actul profund de smerenie prin care un om își recunoaște public sau privat greșelile și solicită clemență din partea celor pe care i-a rănit.

EN: The profound act of humility whereby a person publicly or privately acknowledges their mistakes and requests clemency from those they have hurt.

📊

Informații și știri de ultimă oră

Nu au fost găsite știri sau mențiuni recente în presă pentru acest subiect.