#disonanta cognitiva
- autoiluziona — A-și crea singur iluzii desarte, a se hrăni cu speranțe neîntemeiate sau a se amăgi în mod voluntar ori inconștient cu privire la realitatea înconjurătoare sau la propria persoană. În psihologia comportamentală, procesul reflectă un mecanism de apărare al egoului prin care mintea distorsionează faptele obiective pentru a evita disonanța cognitivă, suferința emoțională sau confruntarea cu un adevăr dureros.
- autojustifica — A-și găsi sau a-și fabrica singur scuze, motive raționale ori pretexte morale pentru a-și apăra, legitima și disculpa propriile greșeli, decizii discutabile sau comportamente nepotrivite; a reduce disonanța cognitivă prin justificarea propriilor acțiuni în fața propriei conștiințe ori a societății. În psihologia clinică, verbul descrie un mecanism defensiv defensiv de raționalizare prin care individul refuză să își asume vinovăția directă, cosmetizând realitatea pentru a-și păstra intactă stima de sine.
- autojustificare — Actul, procesul sau tendința de a-și găsi ori de a-și construi singur argumente, scuze sau motive raționale menite să legitimeze, să apere sau să disculpe propriile acțiuni, erori ori decizii controversate. În psihologia cognitivă, reprezintă o strategie defensivă inconștientă utilizată pentru reducerea disonanței cognitive, permițându-i individului să își alinieze comportamentele discutabile cu propria imagine de sine pozitivă și să evite sentimentele de vinovăție.
- automistificare — Actul, procesul sau tendința de a se amăgi ori de a se înșela singur; construirea inconștientă sau deliberată a unor iluzii, mituri personale ori scenarii false menite să mascheze adevărul obiectiv despre propriile defecte, eșecuri sau realități exterioare. În psihologia cognitivă și în existențialism, reprezintă un mecanism defensiv complex asociat cu conceptul de rea-credință, prin care individul își distorsionează propria conștiință pentru a diminua anxietatea, vinovăția sau disonanța cognitivă fără a înfrunta faptele reale.