#doctorat

• abilitare — Acțiunea de a abilita și rezultatul ei; obținerea sau acordarea formală a unei competențe, a unui drept legal ori a unui titlu oficial. În sistemul universitar românesc contemporan, reprezintă certificarea calității de conducător de doctorat, obținută în urma susținerii unei teze specifice de către un cadru didactic cu titlul de doctor.
• aspirantură — Formă superioară de organizare a studiilor universitare și postuniversitare utilizată istoric în fostul bloc sovietic și în anumite instituții academice de tip est-european, echivalentă structural cu doctoratul modern; stagiu de pregătire științifică parcurs de un aspirant sub îndrumarea unui profesor pentru obținerea titlului de candidat în științe.
• autoreferat — Rezumat detaliat, sinteză schematică sau dare de seamă scrisă întocmită de autorul unei lucrări științifice sau de doctorat, cu scopul de a prezenta succint principalele teze, metodologii și concluzii în fața unei comisii de evaluare sau a publicului academic. Reprezintă un document oficial obligatoriu în procesul de susținere a titlurilor universitare, reflectând originalitatea și valoarea adusă în domeniul cercetat.