#endogen

• autoanafilaxie — Formă severă și rară de reacție de tip anafilactic (hipersensibilitate acută) declanșată în interiorul organismului de către propriile substanțe sau proteine modificate patologic, acționând ca autoantigene, fără a fi necesară introducerea unui alergen exterior din mediul înconjurător.
• autoanalgezie — Fenomen fiziologic, neurologic sau psihologic prin care organismul își diminuează, blochează ori își suprimă singur, în mod spontan, percepția senzației de durere fizică, prin eliberarea internă de endorfine, enkeline sau prin activarea căilor inhibitoare descendente ale sistemului nervos central, fără administrarea de substanțe analgezice externe.
• autofitic — Despre plante sau organisme vegetale: care se dezvoltă independent, utilizând exclusiv propriile resurse organice sau trăind într-un ecosistem strict endogen. În anumite ramuri speciale ale biologiei evolutive, termenul descrie vegetația adaptată la autopolenizare sau plantele capabile să își genereze mediul de susținere structurală fără interacțiuni simbiotice obligatorii cu alte specii.
• autoformație — Fenomen sau proces prin care o structură, o masă geologică, un țesut organic ori o configurație materială se generează, se modelează sau ia naștere de la sine, prin dinamici strict endogene, fără intervenția unor factori modelatori externi. În terminologia tehnică avansată, descrie capacitatea unor sisteme complexe de a-și structura straturile materiale în mod autonom.
• autogenetic — Care aparține sau se referă la autogeneză; care provine, se dezvoltă sau se generează din interiorul aceluiași organism ori sistem, fără o influență directă din mediul exterior sau de la alt individ. În sens molecular, termenul descrie procesele biologice autoreglate sau structurile celulare care se modifică ori se replică pe baza propriului lor cod ereditar constitutiv.
• autogenie — Teorie sau fenomen biologic ce susține generarea spontană a vieții sau dezvoltarea organismelor vii exclusiv prin forțe, tendințe ori mecanisme pur interne, independent de influențele mediului înconjurător. În terminologia medicală și microbiologică veche, conceptul făcea referire la apariția unei afecțiuni sau a unei culturi bacteriene direct în interiorul țesuturilor gazdei, fără un aport patogen extern vizibil.
• autogonie — Teorie sau fenomen biologic ce susține generarea spontană a vieții sau dezvoltarea organismelor vii exclusiv prin forțe, tendințe ori mecanisme pur interne, independent de influențele mediului înconjurător. În terminologia medicală și microbiologică veche, conceptul făcea referire la apariția unei afecțiuni sau a unei culturi bacteriene direct în interiorul țesuturilor gazdei, fără un aport patogen extern vizibil.
• autoinfecție — Proces patologic caracterizat prin declanșarea unei boli infecțioase cauzate de microorganisme (bacterii, virusuri, ciuperci) deja prezente în mod normal în organismul gazdei ca elemente comensale sau în stare latentă, dar care devin virulente pe fondul prăbușirii sistemului imunitar sau al migrării lor într-o altă regiune anatomică sterilă. Fenomenul definește infecțiile endogene apărute fără un contact secundar cu o sursă externă de contaminare.
• autonastie — Mimișcare de curbare sau orientare autonomă a unor organe vegetale (precum frunzele sau petalele), determinată de factori de creștere interni sau corelații anatomice proprii plantei, independent de acțiunea directă ori direcția unor stimuli externi. Acest fenomen fiziologic structural reflectă capacitatea endogenă a organismului vegetal de a-și regla poziția segmentelor în mod adaptativ pe parcursul ciclului său biologic.
• autonictotropic — Care se referă la autonictotropism; care descrie mișcarea autonomă de curbare sau pliere a organelor vegetale (în special a frunzelor ori petalelor) ce se produce periodic odată cu instalarea nopții, determinată exclusiv de ritmuri biologice endogene și factori structurali interni, fără a depinde în mod direct de prezența ori intensitatea unui stimul luminos extern. Acest mecanism asigură protecția termică și hidrică a aparatului foliar pe parcursul perioadelor nocturne.
• autotoxină — Substanță toxică produsă în mod spontan sau patologic de propriul organism (prin metabolism celular alterat, degradare tisulară sau disfuncții imunitare), capabilă să otrăvească celulele ori să declanșeze reacții inflamatorii și distructive în interiorul aceluiași corp. Acest fenomen structural stă la baza înțelegerii proceselor de autointoxicare și a multor afecțiuni autoimune cronice.