#evolutie

• autogonie — Teorie sau fenomen biologic ce susține generarea spontană a vieții sau dezvoltarea organismelor vii exclusiv prin forțe, tendințe ori mecanisme pur interne, independent de influențele mediului înconjurător. În terminologia medicală și microbiologică veche, conceptul făcea referire la apariția unei afecțiuni sau a unei culturi bacteriene direct în interiorul țesuturilor gazdei, fără un aport patogen extern vizibil.
• autohomogamie — Fenomen biologic și mecanism reproductiv întâlnit la anumite specii de plante sau organisme inferioare, caracterizat prin maturizarea simultană a organelor sexuale masculine și feminine (androceul și gineceul) în interiorul aceleiași flori sau aceluiași individ, facilitând în mod direct autofecundarea obligatorie. Această corelare temporală strictă garantează succesul reproductiv în medii izolate, dar limitează sever diversitatea genetică a descendenților.
• automișcare — Mișcare ce își are cauza în interiorul propriului sistem sau obiect care se deplasează, realizându-se prin impulsuri, forțe sau contradicții interne, fără a fi determinată de un impuls exterior direct. În materialismul dialectic și în metafizica clasică (cum ar fi teoriile lui Aristotel sau Hegel), conceptul descrie proprietatea fundamentală a materiei de a se dezvolta, de a evolua și de a se transforma prin dinamică structurală proprie, respingând ideea unui prim impuls extern.
• autopod — Segmentul terminal, distal și structural al membrului pentadactil la vertebrate, care corespunde din punct de vedere anatomic mâinii (la nivelul membrului anterior) sau piciorului (la nivelul membrului posterior). Această regiune anatomică complexă include oasele carpiene/tarsiene, metacarpine/metatarsiene și falangele degetelor, având o plasticitate evolutivă remarcabilă ce a permis adaptarea diversificată a speciilor pentru mers, alergat, înot sau zbor.
• autopoliploid — Organism sau celulă care posedă mai mult de două seturi complete de cromozomi homologi (triploid, tetraploid etc.), provenite integral din multiplicarea genomului aceleiași specii, fără aportul unui material genetic străin. Acest fenomen structural de mutație genomnică se produce, de regulă, prin nedisjuncția cromozomilor în timpul meiozei sau mitozei, fiind un motor evolutiv major în regnul vegetal, responsabil pentru apariția unor varietăți cu productivitate și rezistență sporite.
• autore — Formă arhaică, regională sau variantă veche de plural utilizată în textele istorice timpurii pentru a desemna autoarele sau, în anumite contexte de influență etimologică, o autoreferință structurală abstractă. În lingvistica istorică, studiul acestor variante lexicale documentează evoluția desinențelor și a proceselor de adaptare a împrumuturilor neologice în structura morfologică a limbii române înainte de standardizarea academică modernă.
• Auvran — Formă onomastică istorică rară, utilizată ca nume de familie sau prenume masculin în spațiul moldovenesc medieval (atestat documentar în jurul anului 1683); variantă regională derivată prin evoluție fonetică din numele biblic Avram (Avraam), prin înlocuirea sau modificarea labialei 'm' cu 'n' și vocalizarea specifică a primei silabe.
• avorbi — Formă verbală arhaică, timpurie sau alterare fonetică regională întâlnită în anumite manuscrise vechi sau graiuri izolate pentru verbul „a vorbi”. Termenul reflectă o etapă de tranziție lingvistică sau o protetică populară prin care se adăuga vocala inițială „a-” la rădăcina verbală de bază, păstrându-și înțelesul fundamental de a exprima gânduri prin cuvinte, a conversa sau a comunica.