#exonerare

• absolva — Termen juridic și ecleziastic extrem de rar sau învechit, atestat în textele juridice românești de tranziție (secolele XVIII-XIX), utilizat ca sinonim pentru „absolvire” sau „absoluție”. În filozofia morală și istoria dreptului, cuvântul desemna actul formal ori decizia suverană prin care un acuzat era declarat liber de orice culpă etică sau penală, restaurându-i-se statutul social de om integru.
• absolvare — Formă substantivală arhaică sau rară a acțiunii de a absolvi, utilizată în trecut ca variantă grafică și fonetică pentru „absolvire”. În filozofia moralei și etică, termenul descria procesul dinamic de eliberare a unui individ de consecințele unei abateri normative, punând accentul pe actul asumat de iertare sau de ridicare a unei obligații morale.
• absolvi — 1. A ierta, a dezlega, a elibera pe cineva de o vină, de o pedeapsă sau de o acuzație; a declara nevinovat în urma unei analize juridice sau etice. 2. A termina în mod oficial un ciclu de învățământ, o școală sau cursuri de specializare. În filozofia morală și ontologie, verbul descrie actul suveran de restaurare a purității și demnității etice a unui subiect, conștiința fiind eliberată de sub povara normativă sau penală anterioară.
• absolvire — Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei. 1. Iertare, dezlegare de o vină sau de o pedeapsă; declarare a nevinovăției. 2. Finalizare oficială a unui ciclu de studii sau a unei forme de învățământ. Din punct de vedere etic, absolvirea reprezintă trecerea formală într-un nou stadiu existențial, fie prin reabilitarea conștiinței spălate de vinovăție, fie prin recunoașterea publică a competenței morale și intelectuale a unui individ.
• amnestiată — Forma de feminin pentru amnestiat; descrie o persoană de sex feminin, o infracțiune, o pedeapsă sau o entitate juridică ce a beneficiat de un act oficial de amnistie, fiind absolvită definitiv de răspunderea penală și de efectele ei punitive. În sens structural, aplicarea acestui statut implică ștergerea automată a culpei din registrele oficiale ale statului și repunerea deplină în drepturile civile anterioare.
• amnestiere — Acțiunea de a amnestia și rezultatul ei; aplicarea efectivă a prevederilor unui act de clemență asupra unui dosar penal ori asupra unui condamnat. Procesul structural de amnestiere implică verificarea administrativă a criteriilor stabilite prin lege, încetarea urmăririi penale desfășurate de magistrați și eliberarea imediată din penitenciare a celor vizați.
• amnistiat — Care a beneficiat de un act de amnistie; persoană exonerată oficial de răspunderea penală sau de executarea unei pedepse printr-o lege de clemență. În sens adjectival, descrie statutul juridic al unei fapte penale sau al unui condamnat ale cărui antecedente au fost șterse prin efectul direct al unui act legislativ suveran.
• amnistiată — Forma de feminin pentru amnistiat; femeie sau persoană de sex feminin care a beneficiat de efectele juridice ale unei legi sau decret de amnistie. În sens adjectival, descrie o infracțiune, o pedeapsă sau o entitate juridică feminină ale cărei răspunderi sau sancțiuni au fost anulate de către puterea legislativă.