#febrifug

• abietin — Termen utilizat în vechea chimie farmaceutică pentru a descrie un principiu amar, o substanță rășinoasă sau o glicozidă extrasă din scoarța și acele unor specii de conifere (genul Abies). În secolele trecute, cercetătorii analizau abietinul pentru potențialul său febrifug (de scădere a febrei) și stimulant, însă supradozarea remediilor concentrate ce conțineau acest compus putea provoca iritații gastrice acute sau nefrită toxică.
• antifebrină — Denumire comercială istorică atribuită acetanilidei, primul derivat de anilină utilizat în medicină ca analgezic și antipiretic începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea; substanță cristalizată sintetică cu un puternic efect febrifug. Din cauza toxicității sale ridicate asupra sângelui (risc major de methemoglobinemie), antifebrina a fost retrasă treptat din protocoalele clinice, deschizând însă calea pentru descoperirea unor compuși moderni mult mai siguri, precum paracetamolul.
• antipiretic — Care reduce, combate sau normalizează temperatura ridicată a corpului în caz de febră; medicament sau agent terapeutic structural conceput pentru a acționa asupra centrului termoreglator din hipotalamus, diminuând producția de căldură și stimulând disiparea ei prin transpirație și vasodilatație periferică. Această medicație de precizie ameliorează starea de disconfort termic fără a influența temperatura normală a organismului.