#fitonim

• agrate — Denumire populară regională folosită pentru a desemna fructele arbustului de agriș (Ribes uva-crispa) sau agrisele, caracterizate prin gustul lor acrișor și forma sferică-ovală, cu nervuri proeminente. În anumite zone din vestul și nordul țării, termenul face referire directă la bobițele verzi-gălbui utilizate în mod tradițional la prepararea ciorbelor de primăvară sau a dulcețurilor rafinate.
• agreș — Variantă regională arhaică sau formă dialectală pentru arbustul de agriș (Ribes uva-crispa) ori pentru fructul acestuia, agrișa. În graiurile din nordul și vestul țării, termenul desemnează bobițele acrișoare folosite în mod tradițional în bucătăria rurală pentru acrirea ciorbelor de primăvară sau pentru prepararea unor leacuri empirice împotriva febrei.
• ambriboi — Formă regională și arhaică utilizată în fitonimia populară românească pentru a desemna o plantă erbacee din familia compozitelor, cunoscută științific sub numele de Carpesium cernuum (brânca-porcului) sau specii înrudite de plante medicinale de pădure. Denumirea poartă amprenta lexicală rurală și este utilizată în etnobotanica tradițională pentru a descrie plante cu frunze late și flori galbene galbene-verzui, folosite în trecut în remediile empirice.
• amelică — Denumire populară regională sau variantă fitonimică arhaică, extrem de rară, utilizată în trecut în anumite comunități rurale românești pentru a desemna o plantă medicinală mică, o varietate de buruiană de câmp sau o specie de mușchi forestier. Termenul poartă amprenta lexicală a vocabularului etnobotanic empiric tradițional, fiind legat de remediile folosite în vechime de vracii din sate pentru vindecarea afecțiunilor minore.
• arândea — Denumire populară regională (întâlnită în unele graiuri din Transilvania sau Banat) pentru o specie de plantă erbacee, utilizată uneori în medicina tradițională empirică sau asociată în mod simbolic cu anotimpul primăverii. Termenul reflectă bogăția lexicului botanic rural românesc și adaptările fonetice locale ale unor denumiri arhaice.
• armirai — Termen regional extrem de rar sau arhaism dialectal atestat în lexicul fitonimic românesc, folosit în trecut în anumite micro-comunități pentru a desemna o plantă erbacee medicinală, un tip de iarbă de munte sau o varietate de buruiană din flora spontană. Acest cuvânt are o valoare documentară și lexicografică majoră, ilustrând bogăția creației lingvistice populare și modurile de clasificare empirică a florei de către crescătorii de animale.
• avrămască — Plantă erbacee medicinală, toxică, din familia Scrophulariaceae (Gratiola officinalis), care crește spontaneous prin locuri umede, mlaștini, lunci și pășuni inundabile. Caracterizată prin tulpini erecte, frunze lanceolate și flori albe-gălbui sau palide, planta conține glicozide puternice (gratiolină) și a fost utilizată istoric în medicina populară empirică ca purgativ drastic, emetic sau diuretic, manipularea ei necesitând precauții extreme din cauza riscului major de otrăvire celulară; veninuță.